Folosim cookie-uri pentru a colecta statistici generale despre vizitatori, dar nu colectăm informații personale. Politica de confidentialitate
Close tab

Faptele apostolilor 5:12–42

Faptele apostolilor 5

12Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Toți se adunau în același gând în Porticul lui Solomon
13și niciunul din ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, deși poporul îi lăuda foarte mult.
14Totuși, numărul celor ce credeau în Domnul, o mulțime de bărbați și femei, se mărea tot mai mult.
15Oamenii îi scoteau chiar și pe străzi pe cei neputincioși și-i puneau pe tărgi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei.
16Mulțimea se aduna și din cetățile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate. Și toți erau vindecați.
17Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s-au ridicat plini de invidie,
18au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în închisoarea publică.
19Dar un înger al Domnului a deschis ușile închisorii în timpul nopții, i-a condus afară și le-a zis:
20„Duceți-vă, stați în Templu și spuneți poporului toate cuvintele Vieții acesteia!“.
21Auzind ei aceasta, au intrat în Templu dis-de-dimineață și au început să-i învețe pe oameni. Când a sosit marele preot și cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică tot Sfatul Bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduși.
22Gărzile însă, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, așa că s-au întors și au anunțat,
23zicând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uși, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“.
24Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât și conducătorii preoților au rămas înmărmuriți din cauza lor și se întrebau ce se întâmplă.
25Cineva însă a venit și i-a anunțat: „Iată că bărbații pe care i-ați aruncat în închisoare stau în Templu și învață poporul!“.
26Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile și i-a adus, însă nu cu forța, pentru că se temeau să nu fie loviți cu pietre de popor.
27I-au adus și i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat,
28zicând: ‒ Nu v-am poruncit clar să nu-i mai învățați pe oameni în Numele acesta? Dar iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați peste noi vina pentru sângele Acestui Om!
29Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis: ‒ Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!
30Dumnezeul strămoșilor noștri L-a înviat pe Isus, pe Care voi L-ați ucis, pironindu-L pe lemn.
31Pe El, Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Sa, ca Prinț și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertare de păcate.
32Iar noi suntem martori ai acestor lucruri și, de asemenea, și Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.
33Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat și au vrut să-i omoare.
34Dar un fariseu pe nume Gamaliel, un învățător al Legii respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu și a poruncit ca oamenii să fie scoși afară puțin.
35Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, aveți grijă ce urmează să le faceți acestor oameni!
36Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva și căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați și nu s-a ales nimic de ei.
37După el, pe vremea recensământului, s-a ridicat Iuda, galileeanul, și a atras poporul după el. Dar și el a pierit, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați.
38Iar acum, eu vă spun: depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, va fi distrusă,
39dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea distruge pe acești oameni! Să nu vă treziți că luptați împotriva lui Dumnezeu!“. Astfel, ei au fost convinși de el.
40Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul.
41Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost considerați demni să fie umiliți pentru Numele Lui.
42Și, în fiecare zi, în Templu și prin case, nu încetau să-i învețe pe oameni și să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.