26 | În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, |
27 | la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria. |
28 | Intrând la ea, îngerul a zis: ‒ Salutare, ție căreia ți s-a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei! |
29 | Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta. |
30 | Îngerul i-a zis: ‒ Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! |
31 | Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. |
32 | El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. |
33 | Va împărăți veșnic peste Casa lui Iacov și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. |
34 | Maria l-a întrebat pe înger: ‒ Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? |
35 | Îngerul, răspunzând, i-a zis: ‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. |
36 | Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, despre care se spunea că nu poate rămâne însărcinată, este acum în luna a șasea. |
37 | Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere. |
38 | Maria a zis: ‒ Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea. |
39 | În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. |
40 | Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. |
41 | Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt. |
42 | Ea a strigat cu glas tare și a zis: ‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! |
43 | Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? |
44 | Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! |
45 | Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul! |
46 | Maria a zis: ‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul |
47 | și duhul meu se bucură foarte mult în Dumnezeu, Mântuitorul meu, |
48 | pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a slujitoarei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită |
49 | pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt. |
50 | Mila Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El. |
51 | El a făcut o minune cu brațul Său; i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor. |
52 | I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i-a înălțat pe cei smeriți. |
53 | Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i-a alungat, lăsându-i cu mâinile goale. |
54 | El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu-Și de mila Sa, |
55 | așa cum le spusese strămoșilor noștri, lui Avraam și descendenților lui, în veci! |
56 | Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă. |
57 | Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. |
58 | Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea. |
59 | În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul. Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, |
60 | dar mama lui, răspunzând, a zis: ‒ Nu, ci se va numi Ioan. |
61 | Ei i-au zis: ‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta. |
62 | Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. |
63 | El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. |
64 | Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. |
65 | Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. |
66 | Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el. |
67 | Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, zicând: |
68 | ‒ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutor și a adus răscumpărare poporului Său. |
69 | El ne-a ridicat un Mântuitor puternic în Casa slujitorului Său David, |
70 | așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime, |
71 | aducându-ne eliberare de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc. |
72 | El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri și Își amintește de legământul Lui cel sfânt, |
73 | de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru, potrivit căruia ne va da voie, |
74 | eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri, să-I slujim fără teamă, |
75 | în sfințenie și dreptate, înaintea Lui, în toate zilele noastre. |
76 | Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui, |
77 | să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui, |
78 | datorită milei nemărginite a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălțime, |
79 | ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească pașii pe calea păcii. |
80 | Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel. |
1 | În zilele acelea, a ieșit un decret de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea. |
2 | Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce în Siria era guvernator Quirinius. |
3 | Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. |
4 | Iosif s-a dus și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din Casa și din familia lui David, |
5 | ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. |
6 | În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. |
7 | Și L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfășat și L-a așezat într-o iesle, pentru că în han nu era loc pentru ei. |
8 | În regiunea aceea erau niște păstori care locuiau pe câmp și stăteau de pază noaptea lângă turma lor. |
9 | Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și gloria Domnului a strălucit de jur împrejurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. |
10 | Îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: |
11 | astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, Care este Cristos, Domnul! |
12 | Iată care va fi semnul pentru voi: veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într-o iesle“. |
13 | Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime din armata cerească, lăudându-L pe Dumnezeu și zicând: |
14 | „Glorie lui Dumnezeu în înălțimi și pace pe pământ, între oamenii plăcuți Lui“. |
15 | După ce îngerii au plecat de la ei în Ceruri, păstorii și-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem și să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“. |
16 | S-au dus repede și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Copilaș culcat în iesle. |
17 | Când L-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Copilul Acesta. |
18 | Toți cei care i-au auzit, au rămas uimiți de ceea ce le-au spus păstorii. |
19 | Maria însă păstra toate aceste cuvinte, cugetând la ele în inima ei. |
20 | Apoi păstorii s-au întors, glorificându-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit și le-au văzut și care erau întocmai cum li se spusese. |
21 | Când a venit ziua a opta, în care Copilașul trebuia circumcis, I-au pus numele Isus, nume rostit de înger înainte ca El să fi fost conceput în pântec. |