Folosim cookie-uri pentru a colecta statistici generale despre vizitatori, dar nu colectăm informații personale. Politica de confidentialitate
Close tab

Ioan 13–19

Ioan 13

1Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și, fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
2În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze.
3Isus, știind că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce,
4S-a ridicat de la cină, Și-a pus deoparte haina și, luând un prosop, Și-a înfășurat mijlocul cu el.
5Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu prosopul pe care-l avea înfășurat în jurul mijlocului.
6Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis: ‒ Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?
7Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.
8Petru I-a zis: ‒ În veci nu-mi vei spăla picioarele! Isus i-a răspuns: ‒ Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.
9Simon Petru I-a zis: ‒ Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!
10Isus i-a zis: ‒ Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să-și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.
11Căci El îl știa pe cel ce urma să-L trădeze. De aceea a spus: „Nu sunteți toți curați“.
12După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat haina și S-a așezat să mănânce din nou. El le-a zis: ‒ Înțelegeți voi ce v-am făcut?
13Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt.
14Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v-am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.
15Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v-am făcut Eu vouă.
16Adevărat, adevărat vă spun că slujitorul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
17Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.
18Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: „Cel ce mănâncă pâinea Mea și-a ridicat călcâiul împotriva Mea!“.
19Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt.
20Adevărat, adevărat vă spun că, cine îl primește pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.
21După ce a spus aceste lucruri, Isus S-a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește.
23Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus, ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus.
24Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește.
25Atunci ucenicul acela, care ședea rezemat pe pieptul lui Isus, L-a întrebat: ‒ Doamne, cine este?
26Isus a răspuns: ‒ Este cel căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i-o voi da. A înmuiat o bucățică de pâine și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
27Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan a intrat în el. Atunci Isus i-a zis: ‒ Ce ai să faci, fă repede!
28Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n-a înțeles de ce îi spusese aceasta.
29Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci.
30După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.
31După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis: ‒ Acum Fiul Omului este glorificat și Dumnezeu este glorificat în El.
32Dacă Dumnezeu este glorificat în El, atunci și Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuși și-L va glorifica îndată.
33Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le-am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum.
34Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții.
35Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.
36Simon Petru L-a întrebat: ‒ Doamne, unde Te duci? Isus i-a răspuns: ‒ Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma.
37Petru I-a zis: ‒ Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine!
38Isus a răspuns: ‒ Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșul până nu te vei lepăda de Mine de trei ori.

Ioan 14

1Să nu vi se tulbure inima! Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine!
2În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
3Iar dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua cu Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.
4Știți calea spre locul unde Mă duc Eu.
5Toma I-a zis: ‒ Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea?
6Isus i-a răspuns: ‒ Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
7Dacă M-ați cunoscut pe Mine, Îl veți cunoaște și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl cunoașteți și L-ați și văzut.
8Filip I-a zis: ‒ Doamne, arată-ni-L pe Tatăl și ne este de ajuns!
9Isus i-a răspuns: ‒ Sunt cu voi de atât de mult timp și nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată-ni-L pe Tatăl!“?
10Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuiește în Mine, Își face lucrările Lui.
11Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine! Dacă nu, credeți măcar datorită lucrărilor înseși!
12Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
13Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul.
14Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.
15Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.
16Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Apărător, Care să fie cu voi pe veci, și anume
17Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaște. Voi Îl cunoașteți, pentru că rămâne cu voi și va fi în voi.
18Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăși la voi.
19Încă puțin, și lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veți vedea. Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.
20În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine și Eu în voi.
21Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește. Și cel ce Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.
22Iuda, nu Iscarioteanul, L-a întrebat: ‒ Doamne, cum se face că urmează să Te arăți nouă, și nu lumii?
23Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu. Și Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.
24Cine nu Mă iubește, nu păzește cuvintele Mele. Iar cuvântul pe care-l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M-a trimis.
25V-am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi.
26Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va reaminti tot ce v-am spus.
27Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!
28Ați auzit că v-am spus: „Mă duc și voi veni iarăși la voi“. Dacă Mă iubeați, v-ați fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.
29Și v-am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți.
30Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine,
31dar vine pentru ca lumea să cunoască faptul că Eu Îl iubesc pe Tatăl și că fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl. Ridicați-vă, să plecăm de aici!

Ioan 15

1Eu sunt adevărata Viță, iar Tatăl Meu este viticultorul.
2El taie din Mine orice mlădiță care nu aduce rod și curăță orice mlădiță care aduce rod, ca să aducă și mai mult rod.
3Acum voi sunteți curați, datorită cuvântului pe care vi l-am spus.
4Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi! Așa cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți, dacă nu rămâneți în Mine.
5Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și în care rămân Eu aduce mult rod. Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.
6Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca o mlădiță și se usucă. Acestea sunt adunate, aruncate în foc și arse.
7Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereți orice doriți și vi se va da.
8Tatăl Meu este glorificat prin aceasta: prin faptul că voi aduceți mult rod și deveniți ucenicii Mei.
9Așa cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea!
10Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, așa cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.
11V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină.
12Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu!
13Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, și anume să-și dea cineva viața pentru prietenii lui.
14Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.
15Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu știe ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu.
16Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am desemnat să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice-I veți cere Tatălui, în Numele Meu, să vă dea.
17Vă poruncesc aceste lucruri ca să vă iubiți unii pe alții.
18Dacă lumea vă urăște, să știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră!
19Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar pentru că voi nu sunteți din lume, căci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.
20Aduceți-vă aminte de cuvintele pe care vi le-am spus: „Slujitorul nu este mai mare decât stăpânul lui“ . Dacă pe Mine M-au persecutat, vă vor persecuta și pe voi. Dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi și pe al vostru.
21Dar vă vor face toate aceste lucruri din cauza Numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel Ce M-a trimis.
22Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat. Dar acum n-au nicio scuză pentru păcatul lor.
23Cine Mă urăște pe Mine, Îl urăște și pe Tatăl Meu.
24Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat. Dar acum le-au și văzut și M-au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu.
25Însă aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul care este scris în Legea lor: „M-au urât fără motiv“.
26Când va veni Apărătorul pe Care vi-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
27De asemenea, și voi veți mărturisi, pentru că ați fost cu Mine de la început.

Ioan 16

1V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
2Vă vor exclude din sinagogi. Mai mult, vine vremea când oricine vă va omorî va crede că-I aduce închinare lui Dumnezeu.
3Vor face aceste lucruri pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
4V-am spus însă aceste lucruri, pentru ca atunci când va veni timpul lor, să vă aduceți aminte că Eu vi le-am spus. Nu v-am spus aceste lucruri de la început, pentru că eram cu voi.
5Dar acum Mă duc la Cel Ce M-a trimis, și niciunul dintre voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?“.
6Însă, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
7Totuși, vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi.
8Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, în ce privește dreptatea și în ce privește judecata.
9Cu privire la păcat: deoarece ei nu cred în Mine;
10cu privire la dreptate: deoarece Eu Mă duc la Tatăl și nu Mă mai vedeți;
11cu privire la judecată: deoarece conducătorul lumii acesteia a fost judecat.
12Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta.
13Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va înștiința despre lucrurile care urmează să vină.
14El Mă va glorifica pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va înștiința.
15Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va lua din ce este al Meu și vă va înștiința.
16Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi, iarăși, încă puțin și Mă veți vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.
17Unii dintre ucenicii Lui și-au zis unul altuia: ‒ Ce vrea să ne spună prin: „Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi, iarăși, încă puțin și Mă veți vedea“? Și prin: „Pentru că Mă duc la Tatăl“?
18Ei au zis: ‒ Ce vrea să spună prin „încă puțin“? Nu știm despre ce vorbește.
19Isus a înțeles că voiau să-L întrebe și le-a zis: ‒ Vă întrebați unii pe alții ce am vrut să spun prin: „Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi, iarăși, încă puțin și Mă veți vedea“?
20Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți jeli, dar lumea se va bucura. Voi veți fi întristați, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21Femeia, când naște, se întristează, pentru că i-a venit timpul, dar, după ce s-a născut copilașul, nu-și mai aduce aminte de necaz, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
22Și voi sunteți triști acum, dar vă voi vedea din nou, iar inima voastră se va bucura. Și nimeni nu vă va lua bucuria!
23În ziua aceea nu Mă veți ruga nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice-I veți cere Tatălui, în Numele Meu, vă va da.
24Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu. Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25V-am spus aceste lucruri în alegorii. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în alegorii, ci vă voi vorbi deschis despre Tatăl.
26În ziua aceea veți cere în Numele Meu și nu vă spun că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,
27căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că Eu am ieșit de la Dumnezeu.
28Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume. Acum las lumea și Mă duc la Tatăl.
29Ucenicii Lui I-au zis: ‒ Iată că acum vorbești deschis și nu mai spui nicio alegorie.
30Acum cunoaștem că știi toate lucrurile, și n-ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu.
31Isus le-a răspuns: ‒ Acum credeți?
32Iată că vine ceasul, și a și venit, să fiți risipiți fiecare la ale lui, iar pe Mine să Mă lăsați singur. Și totuși nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
33V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți! Eu am învins lumea.

Ioan 17

1După ce a spus aceste lucruri, Isus Și-a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Glorifică-Ți Fiul, pentru ca și Fiul să Te glorifice pe Tine,
2de vreme ce I-ai dat autoritate peste orice om, ca să le dea viață veșnică tuturor celor pe care I i-ai dat Tu.
3Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe Care L-ai trimis Tu.
4Eu Te-am glorificat pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5Și acum, glorifică-Mă Tu, Tată, înaintea Ta, cu gloria pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.
6Le-am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Erau ai Tăi și Tu Mi i-ai dat, iar ei au păzit Cuvântul Tău.
7Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu este de la Tine.
8Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu, iar ei le-au primit și au cunoscut că într-adevăr am ieșit de la Tine și au crezut că Tu M-ai trimis.
9Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.
10Tot ce este al Meu, este al Tău, și tot ce este al Tău, este al Meu. Și Eu am fost glorificat în ei.
11Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește-i, în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat, pentru ca ei să fie una, așa cum suntem Noi.
12Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat. I-am păzit și niciunul dintre ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13Acum însă, Eu vin la Tine. Și spun aceste lucruri în timp ce sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14Eu le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume.
15Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.
16Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume.
17Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul.
18Așa cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume, tot așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.
19Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
20Și Mă rog nu numai pentru aceștia, ci și pentru cei ce cred în Mine prin cuvântul lor,
21ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine, iar Eu în Tine. Mă rog ca și ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, așa cum și Noi suntem una.
23Eu în ei și Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit așa cum M-ai iubit pe Mine.
24Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă gloria Mea, glorie pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25Neprihănitule Tată, lumea nu Te cunoaște, dar Eu Te cunosc, și aceștia știu că Tu M-ai trimis.
26Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei“.

Ioan 18

1După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Chidron, unde era o grădină. El și ucenicii Lui au intrat în ea.
2Iuda, cel care L-a trădat, cunoștea și el acel loc, pentru că Isus Se întâlnise adesea cu ucenicii Săi acolo.
3Prin urmare, Iuda a luat o cohortă și niște gărzi de-ale conducătorilor preoților și de-ale fariseilor, și au venit acolo cu candele, torțe și arme.
4Isus, știind tot ce urmează să I se întâmple, a ieșit și i-a întrebat: ‒ Pe cine căutați?
5Ei I-au răspuns: ‒ Pe Isus nazarineanul! El le-a zis: ‒ Eu sunt! Iuda, cel care L-a trădat, stătea și el împreună cu ei.
6Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.
7El i-a întrebat din nou: ‒ Pe cine căutați? Ei I-au zis: ‒ Pe Isus nazarineanul!
8Isus a răspuns: ‒ V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să se ducă!
9Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat“.
10Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus.
11Însă Isus i-a zis lui Petru: „Pune-ți sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?“.
12Atunci cohorta, comandantul ei și gărzile iudeilor L-au arestat pe Isus, L-au legat
13și L-au dus mai întâi la Ana. Căci acesta era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
14Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.
15Simon Petru și un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
16Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut de marele preot, a ieșit și a vorbit cu portăreasa, apoi l-a adus pe Petru înăuntru.
17Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru: ‒ Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Acestui Om? El a zis: ‒ Nu sunt!
18Sclavii și gărzile făcuseră un foc de cărbuni, pentru că era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.
19Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui.
20Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis. Întotdeauna i-am învățat pe oameni în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns.
21De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată că ei știu ce am vorbit“.
22După ce a spus Isus acestea, un slujitor din gărzile care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus, zicând: ‒ Așa-i răspunzi marelui preot?
23Isus i-a răspuns: ‒ Dacă am spus ceva rău, dovedește ce anume este rău. Dar dacă am spus ce este bine, de ce Mă bați?
24Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
25Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei l-au întrebat: ‒ Nu cumva ești și tu dintre ucenicii Lui? Dar el a negat și a zis: ‒ Nu sunt!
26Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: ‒ Nu te-am văzut eu în grădină cu El?
27Petru a negat din nou. Și imediat a cântat cocoșul.
28Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească și să poată mânca jertfa de Paște.
29Așadar, Pilat a ieșit la ei și le-a zis: ‒ Ce acuzație aduceți împotriva Acestui Om?
30Ei au răspuns și i-au zis: ‒ Dacă Acesta nu era Unul Care face rău, nu L-am fi dat pe mâna ta!
31Atunci Pilat le-a zis: ‒ Luați-L voi și judecați-L potrivit cu Legea voastră! Iudeii i-au răspuns: ‒ Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni.
32Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.
33Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus și I-a zis: ‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?
34Isus a răspuns: ‒ De la tine însuți spui lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?
35Pilat a răspuns: ‒ Sunt eu cumva iudeu? Poporul Tău și conducătorii preoților Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut?
36Isus a răspuns: ‒ Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.
37Atunci Pilat I-a zis: ‒ Deci ești Tu Împărat? Isus a răspuns: ‒ Tu o spui: sunt Împărat! Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.
38Pilat L-a întrebat: ‒ Ce este adevărul? Și zicând aceasta, a ieșit din nou la iudei și le-a zis: ‒ Eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.
39Dar este obiceiul vostru să vă eliberez un deținut cu ocazia Paștelui. Vreți deci să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?
40Ei au strigat din nou: ‒ Nu pe El, ci pe Barabba! Barabba era un răsculat.

Ioan 19

1Atunci Pilat L-a luat pe Isus și a pus să-L biciuiască.
2Soldații au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap și L-au îmbrăcat într-o mantie vișinie.
3Ei veneau la El și-I ziceau: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. Și-I dădeau palme.
4Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis: ‒ Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.
5Isus a ieșit, deci, afară, purtând coroana de spini și mantia vișinie. Pilat le-a zis: ‒ Iată Omul!
6Când L-au văzut, conducătorii preoților și gărzile au strigat: ‒ Răstignește-L! Răstignește-L! Pilat le-a zis: ‒ Luați-L voi și răstigniți-L, pentru că eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.
7Iudeii i-au răspuns: ‒ Noi avem o Lege și, potrivit cu Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
8Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s-a temut și mai tare.
9A intrat din nou în pretoriu și L-a întrebat pe Isus: ‒ De unde ești? Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
10Atunci Pilat I-a zis: ‒ Nu vorbești cu mine? Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc?
11Isus i-a răspuns: ‒ N-ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.
12De atunci Pilat încerca să-L elibereze, însă iudeii strigau, zicând: ‒ Dacă-L eliberezi, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.
13Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în ebraică, Gabbatha.
14Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le-a zis iudeilor: ‒ Iată-L pe Împăratul vostru!
15Ei au strigat: ‒ Ia-L! Ia-L! Răstignește-L! Pilat i-a întrebat: ‒ Să-L răstignesc pe Împăratul vostru? Conducătorii preoților au răspuns: ‒ Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar.
16Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit. L-au luat deci pe Isus,
17iar El, ducându-Și crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“, care în ebraică se numește „Golgota“.
18L-au răstignit acolo, iar împreună cu El au răstignit alți doi, unul într-o parte, iar altul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc.
19Pilat a scris și un titlu și l-a pus pe cruce. Era scris: „Isus nazarineanul, Împăratul iudeilor“.
20Mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scris în ebraică, latină și greacă.
21Atunci conducătorii preoților iudeilor i-au zis lui Pilat: ‒ Nu scrie „Împăratul iudeilor“, ci: „Acesta a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“.
22Pilat a răspuns: ‒ Ce-am scris, am scris!
23Când soldații L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat și cămașa. Aceasta nu avea nicio cusătură, fiind țesută dintr-o singură bucată de sus până jos.
24Atunci și-au zis unii altora: „Să n-o sfâșiem, ci să alegem prin sorți a cui să fie!“. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“ . Soldații sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.
25Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soția lui Clopa – și Maria Magdalena.
26Când a văzut-o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care-l iubea stând lângă ea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“.
27Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“. Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.
28După aceea, Isus, Care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“ .
29Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet de vin și I l-au dus la gură.
30Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a sfârșit!“. Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.
31Fiindcă era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci ziua aceea de Sabat era o zi mare – i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniți și să fie luați de pe cruce.
32Soldații au venit, deci, și i-au zdrobit picioarele primului, apoi și ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El.
33Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise și nu I-au mai zdrobit picioarele.
34În schimb, unul dintre soldați I-a străpuns coasta cu sulița. Și imediat a ieșit sânge și apă.
35Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie, și mărturia lui este adevărată. Și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți.
36Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul dintre oasele Lui nu va fi zdrobit“ .
37Și, din nou, Scriptura mai zice în altă parte: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns“ .
38După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit și a luat trupul lui Isus.
39A venit și Nicodim, cel care, la început, se dusese la Isus noaptea, și a adus un amestec de aproape o sută de litre de smirnă și aloe.
40Au luat trupul lui Isus și L-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, așa cum este obiceiul de înmormântare la iudei.
41În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42Pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor și pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.