26 | În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, |
27 | la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria. |
28 | Intrând la ea, îngerul a zis: ‒ Salutare, ție căreia ți s-a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei! |
29 | Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta. |
30 | Îngerul i-a zis: ‒ Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! |
31 | Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. |
32 | El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. |
33 | Va împărăți veșnic peste Casa lui Iacov și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. |
34 | Maria l-a întrebat pe înger: ‒ Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? |
35 | Îngerul, răspunzând, i-a zis: ‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. |
36 | Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, despre care se spunea că nu poate rămâne însărcinată, este acum în luna a șasea. |
37 | Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere. |
38 | Maria a zis: ‒ Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea. |
39 | În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. |
40 | Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. |
41 | Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt. |
42 | Ea a strigat cu glas tare și a zis: ‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! |
43 | Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? |
44 | Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! |
45 | Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul! |
46 | Maria a zis: ‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul |
47 | și duhul meu se bucură foarte mult în Dumnezeu, Mântuitorul meu, |
48 | pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a slujitoarei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită |
49 | pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt. |
50 | Mila Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El. |
51 | El a făcut o minune cu brațul Său; i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor. |
52 | I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i-a înălțat pe cei smeriți. |
53 | Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i-a alungat, lăsându-i cu mâinile goale. |
54 | El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu-Și de mila Sa, |
55 | așa cum le spusese strămoșilor noștri, lui Avraam și descendenților lui, în veci! |
56 | Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă. |