Folosim cookie-uri pentru a colecta statistici generale despre vizitatori, dar nu colectăm informații personale. Politica de confidentialitate
Close tab

2 Samuel 15:1 – 18:33

2 Samuel 15

1După aceea, Absalom și-a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.
2Absalom se scula dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere, pe care acesta s-o judece, Absalom îl chema la el și-l întreba: „Din care cetate ești?“, iar acesta îi spunea: „Slujitorul tău este dintr-una din semințiile lui Israel“.
3Atunci Absalom îi zicea: „Vezi, cererea ta este bună și dreaptă, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta“.
4Apoi Absalom spunea: „Dacă m-ar pune cineva judecător în țară, atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreun motiv de judecată ar veni la mine, iar eu i-aș face dreptate!“.
5Iar când se apropia cineva să se plece înaintea lui, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și îl săruta.
6Așa făcea Absalom cu toți cei din Israel care veneau la rege pentru judecată. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel.
7După o perioadă de patru ani, Absalom i-a zis regelui: ‒ Dă-mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l-am făcut Domnului,
8căci, în timp ce se afla în Aram, la Gheșur, slujitorul tău a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Domnul mă va aduce înapoi la Ierusalim, voi sluji Domnului!“.
9Regele i-a răspuns: ‒ Mergi în pace. Absalom s-a ridicat și a plecat la Hebron.
10Dar Absalom a trimis spioni în toate semințiile lui Israel, spunând: „Atunci când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: «Absalom s-a întronat la Hebron!»“.
11Două sute de oameni din Ierusalim au mers cu Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei mergeau fără să știe nimic.
12În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Conspirația lua amploare, și tot mai mult popor trecea de partea lui Absalom.
13Atunci a venit un mesager la David, zicând: ‒ Inimile oamenilor lui Israel sunt de partea lui Absalom.
14Atunci David le-a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim: ‒ Ridicați-vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți-vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.
15Slujitorii regelui i-au zis acestuia: ‒ Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va alege stăpânul nostru, regele.
16Astfel, regele a ieșit, fiind urmat de întreaga sa familie. A lăsat însă zece țiitoare ca să îngrijească de palat.
17Regele a ieșit împreună cu toți cei care-l urmau și s-au oprit la cea din urmă casă.
18Toți slujitorii săi au trecut pe lângă el. Toți cheretiții, toți peletiții și toți cei șase sute de ghitiți, care veniseră în urma lui din Gat, au trecut înaintea regelui.
19Regele i-a zis atunci ghititului Itai: ‒ Tu de ce vii cu noi? Întoarce-te și rămâi cu regele Absalom, căci ești un străin și ai fost alungat din țara ta.
20De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești, mergând împreună cu noi? Eu merg acolo unde trebuie să merg! Întoarce-te și ia-i cu tine și pe frații tăi! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine!
21Itai i-a răspuns regelui: ‒ Viu este Domnul și viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viață, acolo se va afla și slujitorul tău.
22Atunci David i-a zis lui Itai: ‒ Bine, vino și treci înainte! Astfel, și ghititul Itai, împreună cu toți oamenii lui și cu toți copiii care erau cu el, au trecut înainte.
23În timp ce treceau cu toții, oamenii din întreaga țară plângeau cu voce tare. Regele a traversat pârâul Chidron și toți oamenii s-au îndreptat spre drumul dinspre deșert.
24Se afla acolo și Țadok, împreună cu toți leviții, ducând Chivotul legământului cu Dumnezeu. Leviții au așezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când tot poporul a ieșit din cetate.
25După aceea, regele i-a zis lui Țadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință înaintea Domnului, atunci El mă va aduce înapoi și mă va lăsa să revăd Chivotul și Locuința Lui.
26Dacă însă va spune: «Nu Îmi ești plăcut!», atunci iată-mă, El să facă cu mine ce consideră că este bine!“.
27Regele i-a mai zis preotului Țadok: „Oare nu ești tu un văzător? Întoarceți-vă în pace în cetate, atât tu și fiul tău Ahimaaț, cât și Abiatar cu fiul său Ionatan.
28Eu voi aștepta la vadurile deșertului până voi primi vești de la voi“.
29Astfel, Țadok și Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim, și au rămas acolo.
30David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și-au acoperit capetele și urcau și ei, plângând.
31David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei care au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „ Doamne, Te rog, fă ca sfatul lui Ahitofel să pară o nebunie!“.
32Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obișnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Hușai îl aștepta acolo cu tunica sfâșiată și cu țărână pe cap.
33David i-a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi o povară.
34Dacă însă te vei întoarce în cetate și-i vei spune lui Absalom: «Eu voi fi slujitorul tău, o, rege. Cândva am fost slujitorul tatălui tău, însă acum voi fi slujitorul tău!», atunci vei putea să schimbi, în favoarea mea, sfatul lui Ahitofel.
35Oare nu vor fi acolo, cu tine, preoții Țadok și Abiatar? Orice vei auzi vorbindu-se în palatul regelui să le spui preoților Țadok și Abiatar.
36Se mai află acolo, cu ei, și fiii lor: Ahimaaț, fiul lui Țadok, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Să-mi trimiteți prin ei orice știre pe care o veți afla“.
37Hușai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra în cetate.

2 Samuel 16

1Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să-l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.
2Regele l-a întrebat pe Țiba: ‒ De ce ai adus aceste lucruri? Țiba a răspuns: ‒ Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în deșert.
3Regele a întrebat: ‒ Nepotul stăpânului tău unde este? Țiba i-a răspuns regelui: ‒ Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu“.
4Atunci regele i-a zis lui Țiba: ‒ Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău. Țiba a zis: ‒ Mă aplec înaintea ta. Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!
5În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema.
6Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7Blestemându-l pe David, Șimei striga: ‒ Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic!
8Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Și Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom. Iată-te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.
9Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui: ‒ Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie, te rog, să mă duc și să-i retez capul!
10Însă regele a zis: ‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“. Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“.
11Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: ‒ Iată că propriul meu fiu, carne din carnea mea, încearcă să-mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
12Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf.
14Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile deșertului și s-au odihnit acolo.
15Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.
16Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s-a înfățișat înaintea lui Absalom și i-a zis: ‒ Trăiască regele! Trăiască regele!
17Absalom i-a zis: ‒ Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?
18Hușai i-a răspuns: ‒ Pentru că voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne.
19De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.
20Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel: ‒ Sfătuiți-vă împreună! Ce avem de făcut?
21Ahitofel i-a zis: ‒ Intră la țiitoarele tatălui tău, pe care le-a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui și, astfel, toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel.
23În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care-l dădea Ahitofel, atât lui David, cât și lui Absalom.

2 Samuel 17

1Ahitofel i-a zis lui Absalom: ‒ Dă-mi voie, te rog, să aleg douăsprezece mii de oameni și să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David.
2Îl voi ataca pe neașteptate, când încă va fi obosit și slăbit. Îl voi înspăimânta, și toți cei ce sunt cu el vor fugi. Îl voi ucide numai pe rege
3și voi aduce înapoi la tine tot poporul. Astfel, moartea omului pe care-l cauți va însemna întoarcerea tuturor; tot poporul va fi în pace.
4Acest sfat li s-a părut bun, atât lui Absalom, cât și tuturor bătrânilor lui Israel.
5Absalom însă a zis: ‒ Chemați-l, vă rog, și pe architul Hușai, ca să auzim și ce va zice el.
6Hușai a venit la Absalom, iar Absalom i-a zis: ‒ Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuiește-ne tu.
7Hușai i-a răspuns lui Absalom: ‒ De data aceasta, sfatul dat de Ahitofel nu este bun.
8Tu știi că tatăl tău și oamenii lui sunt viteji, iar acum sunt înfuriați ca o ursoaică pe câmp, căreia i s-au furat puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va rămâne peste noapte cu poporul,
9ci iată că acum el se va fi ascuns deja în vreo peșteră sau în vreun alt loc. Dacă unii dintre oamenii tăi vor fi învinși de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Poporul care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere“.
10Astfel, chiar și celui mai viteaz, care are o inimă de leu, i se va topi inima de teamă, fiindcă tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are alături de el niște oameni curajoși.
11Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan și până la Beer-Șeba, o mulțime cât nisipul de pe malul mării, și condu-i tu însuți în luptă.
12Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui, așa cum cade roua pe pământ, și nu va fi lăsat în viață nici el, nici vreunul dintre oamenii lui.
13Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce funii și vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.
14Absalom și toți bătrânii lui Israel au zis: „Sfatul architului Hușai este mai bun decât cel al lui Ahitofel“. Însă Domnul poruncise să fie respins sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.
15Hușai le-a zis preoților Țadok și Abiatar: „Ahitofel i-a sfătuit în felul acesta pe Absalom și pe bătrânii lui Israel, iar eu i-am sfătuit în felul acesta.
16Acum, trimiteți-i imediat un mesaj lui David și anunțați-l astfel: «Să nu rămâi peste noapte lângă vadurile deșertului, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie uciși»“.
17Ionatan și Ahimaaț așteptau veștile la En-Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O slujitoare venea și le aducea veștile, iar ei se duceau și îl înștiințau pe regele David.
18Totuși, un tânăr i-a văzut și i-a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede și au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână, și cei doi au coborât în ea.
19Soția omului a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fântânii și a împrăștiat niște grâne pe ea. Nimeni n-a știut nimic despre lucrul acesta.
20Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat-o: ‒ Unde sunt Ahimaaț și Ionatan? Femeia le-a răspuns: ‒ Au trecut pârâul! Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.
21După ce s-au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieșit din fântână și s-au dus să-l înștiințeze pe regele David. Ei i-au zis lui David: „Ridicați-vă și traversați repede râul, căci iată sfatul pe care l-a dat Ahitofel împotriva voastră“.
22David și tot poporul care era cu el s-au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zorii zilei, nu a mai rămas niciunul care să nu fi trecut râul.
23Ahitofel, văzând că nu i-a fost urmat sfatul, a pus șaua pe măgar și a plecat acasă, în cetatea sa. A dat instrucțiuni cu privire la casa sa și apoi s-a spânzurat. Astfel, el a murit și a fost înmormântat în mormântul tatălui său.
24David a ajuns la Mahanaim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toți bărbații lui Israel.
25Absalom l-a numit pe Amasa drept conducător al armatei, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit pe nume Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail, fata lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab.
26Israel împreună cu Absalom și-au așezat tabăra pe teritoriul Ghiladului.
27Când a ajuns David la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar și ghiladitul Barzilai, din Roghelim,
28au adus paturi, ligheane, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole și linte,
29miere, lapte bătut, oi și brânză de vaci pentru ca David și cei ce erau cu el să mănânce. Ei își ziceau: „Poporul este flămând, obosit și însetat în urma călătoriei prin deșert“.

2 Samuel 18

1David a mobilizat poporul care era cu el și a numit căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.
2Apoi, David a trimis poporul la luptă: o treime sub comanda lui Ioab, o treime sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, și o treime sub comanda ghititului Itai. Regele a zis poporului: ‒ Trebuie să ies și eu cu voi.
3Dar poporul a răspuns: ‒ Să nu ieși! Căci, dacă va trebui să fugim, dușmanilor nu le va păsa de noi, și, dacă jumătate dintre noi ar muri, nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, este mai bine să ne sprijini din cetate.
4Regele le-a zis: ‒ Voi face ceea ce este bine în ochii voștri. Regele a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.
5Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abișai și lui Itai, zicând: „De dragul meu, purtați-vă cu blândețe cu tânărul Absalom!“. Tot poporul a auzit porunca pe care a dat-o regele tuturor conducătorilor cu privire la Absalom.
6Poporul a ieșit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim.
7Poporul lui Israel a fost învins acolo de slujitorii lui David. În ziua aceea a avut loc acolo un mare măcel – douăzeci de mii de oameni au fost uciși.
8Lupta s-a întins pe suprafața întregii țări și, în ziua aceea, pădurea a devorat mai mulți oameni decât a devorat sabia.
9S-a întâmplat ca Absalom să fie întâlnit de slujitorii lui David. Absalom era călare pe un catâr. Catârul a intrat pe sub ramurile încâlcite ale unui terebint mare și capul lui Absalom a rămas înțepenit în terebint, astfel că el stătea atârnat între cer și pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.
10Cineva a văzut acest lucru și i-a spus lui Ioab: ‒ Iată, l-am văzut pe Absalom, atârnând de un terebint.
11Atunci Ioab i-a zis bărbatului care-l înștiințase: ‒ Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? Ți-aș fi dat zece șecheli de argint și o curea.
12Bărbatul i-a zis lui Ioab: ‒ Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de șecheli de argint, n-aș ridica mâna împotriva fiului regelui. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele, atât ție, cât și lui Abișai și lui Itai, zicând: „Aveți grijă să-l protejați pe tânărul Absalom“.
13Dacă l-aș fi ucis mișelește, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege, iar tu nu mi-ai fi luat apărarea.
14Ioab i-a zis: ‒ N-am timp de pierdut cu tine. Apoi a luat trei sulițe și le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile terebintului.
15Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.
16Ioab a suflat apoi din trâmbiță și poporul s-a întors de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a chemat poporul să se retragă.
17L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, și au ridicat peste el un morman foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare la casa lui.
18Pe când trăia, Absalom își ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că zicea: „N-am niciun fiu care să-mi poarte mai departe amintirea numelui“. A pus monumentului propriul său nume și, până în ziua de azi, se numește „Monumentul lui Absalom“ .
19Ahimaaț, fiul lui Țadok, i-a zis lui Ioab: ‒ Lasă-mă, te rog, să alerg și să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a eliberat din mâna dușmanilor săi.
20Ioab i-a răspuns: ‒ Nu tu vei duce veștile astăzi. Tu vei duce altă dată veștile. Astăzi, însă nu vei duce tu veștile, pentru că a murit fiul regelui.
21Apoi Ioab i-a zis unui cușit: ‒ Du-te și istorisește-i regelui ce ai văzut. Cușitul s-a plecat înaintea lui Ioab și a luat-o la fugă.
22Ahimaaț, fiul lui Țadok, i-a zis din nou lui Ioab: ‒ Orice s-ar întâmpla, lasă-mă și pe mine să alerg după cușit. Ioab i-a zis: ‒ Fiule, de ce vrei să alergi? Nu sunt niște vești care-ți vor fi de folos.
23El i-a răspuns: ‒ Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg. Ioab i-a zis: ‒ Bine, aleargă. Ahimaaț a alergat pe drumul care traversează Araba și l-a întrecut pe cușit.
24În timp ce David se afla între cele două porți, străjerul s-a urcat pe acoperișul porții, înspre zid, și-a ridicat ochii și a văzut un om care alerga singur.
25Străjerul a strigat și l-a anunțat pe rege. Regele a zis: ‒ Dacă este singur înseamnă că aduce vești bune. Omul se apropia din ce în ce mai mult.
26Străjerul a văzut un alt om care alerga, și a strigat către portar: ‒ Iată un alt om care aleargă singur. Regele a zis: ‒ Și el aduce vești bune.
27Străjerul a spus: ‒ Văd că felul de alergare al celui dintâi este ca al lui Ahimaaț, fiul lui Țadok. Regele a zis: ‒ Înseamnă că aduce vești bune, deoarece acesta este un om bun.
28Ahimaaț a strigat și i-a zis regelui: ‒ Totul este bine! Apoi s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui și a zis: ‒ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe oamenii care ridicaseră mâna împotriva stăpânului meu, regele.
29Regele a zis: ‒ Tânărul Absalom este bine? Ahimaaț a răspuns: ‒ Când Ioab l-a trimis pe slujitorul regelui și pe mine, slujitorul tău, am văzut o mare învălmășeală, dar nu știu despre ce era vorba.
30Regele i-a zis: ‒ Așteaptă puțin deoparte. Ahimaaț a stat deoparte.
31Îndată a sosit și cușitul, care a zis: ‒ Am vești bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a eliberat astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.
32Regele i-a zis cușitului: ‒ Tânărul Absalom este bine? Cușitul i-a răspuns: ‒ Ca acest tânăr să fie toți dușmanii stăpânului meu, regele, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să-ți facă vreun rău.
33Atunci regele, cutremurându-se, a urcat în camera de sus, de deasupra porții, și a plâns. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“.