| 1 | După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David. Ionatan l-a iubit ca pe propriul său suflet. |
| 2 | În ziua aceea, Saul l-a ținut pe David la el și nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. |
| 3 | Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe sine însuși. |
| 4 | Ionatan și-a scos mantaua pe care o purta și i-a dat-o lui David. I-a dat și hainele sale de luptă, sabia sa, arcul său și cureaua sa. |
| 5 | David se ducea oriunde îl trimitea Saul și reușea în toate. De aceea Saul l-a pus în fruntea războinicilor. Lucrul acesta a fost plăcut atât înaintea întregului popor, cât și înaintea slujitorilor lui Saul. |
| 6 | La întoarcerea lui David de la uciderea filisteanului, în timp ce veneau ei, femeile din toate cetățile lui Israel au ieșit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântări de bucurie și dansau în sunetul tamburinelor și al lăutelor. |
| 7 | Femeile cântau, în veselia lor, zicând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii“. |
| 8 | Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte și s-a înfuriat foarte tare, zicând: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu-i mai lipsește decât regatul“. |
| 9 | Și din ziua aceea, Saul l-a privit cu suspiciune pe David. |
| 10 | În ziua următoare, duhul cel rău de la Dumnezeu a venit peste Saul, care profețea înăuntrul casei sale. David cânta la liră, așa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliță. |
| 11 | Saul a aruncat sulița, gândindu-se: „Îl voi țintui pe David de zid“. Însă David s-a ferit de el de două ori. |
| 12 | Lui Saul i-a fost teamă de David, pentru că Domnul era cu acesta, dar de Saul Se îndepărtase. |
| 13 | De aceea, Saul l-a îndepărtat de lângă el și l-a pus căpetenie peste o mie de oameni. David conducea poporul în luptă. |
| 14 | El reușea în toate căile lui și Domnul era cu el. |
| 15 | Când Saul a văzut că David reușea întotdeauna, i-a fost frică de el. |
| 16 | Tot Israelul și Iuda îl iubeau pe David, căci acesta îl conducea în luptă. |
| 17 | Atunci Saul i-a zis lui David: ‒ Iată, ți-o voi da de soție pe Merab, fata mea cea mare; numai să fii luptătorul meu viteaz și să porți războaiele Domnului! Saul însă își zicea: „Să nu fie mâna mea împotriva lui, ci să fie mâna filistenilor împotriva lui“. |
| 18 | David i-a răspuns lui Saul: ‒ Cine sunt eu și cine este neamul meu, clanul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui? |
| 19 | Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fata lui Saul, să-i fie dată lui David de soție, ea a fost dată lui Adriel din Mehola. |
| 20 | Mihal, o altă fată a lui Saul, îl iubea pe David. L-au înștiințat pe Saul, iar lui i-a plăcut lucrul acesta. |
| 21 | Atunci Saul și-a zis: „I-o voi da ca să-i fie o capcană și, astfel, mâna filistenilor va fi împotriva lui“. Saul i-a zis lui David pentru a doua oară: ‒ Astăzi vei fi ginerele meu. |
| 22 | Apoi Saul le-a poruncit slujitorilor săi: ‒ Vorbiți-i lui David în secret și spuneți-i: „Iată că regele își găsește plăcerea în tine și toți slujitorii săi te iubesc. Acceptă, deci, să fii ginerele regelui“. |
| 23 | Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, dar David a zis: ‒ Credeți că este ceva neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac și lipsit de importanță. |
| 24 | Slujitorii lui Saul l-au înștiințat de cuvintele acestea pe care le spusese David. |
| 25 | Atunci Saul a zis: „Așa să-i vorbiți lui David: «Regele nu dorește zestre, ci o sută de prepuțuri de-ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe dușmanii lui»“. Saul însă plănuia să-l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. |
| 26 | Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David și propunerea de a fi ginerele regelui i-a plăcut lui David. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă, |
| 27 | David s-a ridicat, a plecat împreună cu oamenii săi și a ucis două sute de filisteni. A adus prepuțurile lor și le-a dat în număr întreg regelui, ca să devină ginerele regelui. Atunci Saul i-a dat-o de soție pe fata sa Mihal. |
| 28 | Când Saul a văzut și a înțeles că Domnul era cu David și că Mihal, fata lui, îl iubea, |
| 29 | s-a temut și mai tare de David. Saul i-a fost dușman lui David în toate zilele. |
| 30 | Domnitorii filisteni ieșeau la război și, ori de câte ori ieșeau, David avea mai mult succes decât toți slujitorii lui Saul. Și numele lui a ajuns foarte prețuit. |
| 1 | Saul a vorbit cu fiul său Ionatan și cu toți slujitorii săi să-l omoare pe David. Însă Ionatan, fiul lui Saul, îl aprecia foarte mult pe David. |
| 2 | Prin urmare, Ionatan l-a înștiințat pe David, zicând: ‒ Tatăl meu, Saul, încearcă să te omoare. De aceea, te rog, păzește-te mâine dimineață și stai într-un loc secret. |
| 3 | Eu voi ieși și voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine și îți voi spune ce voi afla. |
| 4 | Ionatan l-a vorbit de bine pe David tatălui său, Saul, zicându-i: ‒ Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, pentru că el n-a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ți-au slujit foarte bine. |
| 5 | Și-a riscat viața atunci când l-a ucis pe filistean, iar Domnul a adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta și te-ai bucurat. De ce atunci să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, omorându-l pe David fără niciun motiv? |
| 6 | Saul a ascultat de Ionatan și a jurat: ‒ Viu este Domnul că David nu va fi omorât. |
| 7 | Atunci Ionatan l-a chemat pe David și i-a spus toate aceste cuvinte. Apoi Ionatan l-a adus pe David la Saul și David a fost înaintea lui ca mai înainte. |
| 8 | Între timp, a izbucnit din nou războiul. David a ieșit să lupte împotriva filistenilor și le-a provocat o înfrângere așa de mare, încât aceștia au fugit dinaintea lui. |
| 9 | Într-o zi, pe când Saul ședea în casa lui, duhul cel rău de la Domnul a venit peste el. Saul ținea în mână o suliță, iar David cânta la liră. |
| 10 | Saul a încercat să-l țintuiască pe David cu sulița de zid, însă acesta s-a ferit de Saul, care a înfipt sulița în perete. Apoi David a fugit și a scăpat în noaptea aceea. |
| 11 | Atunci Saul a trimis niște mesageri la casa lui David ca să-l pândească, iar dimineața să-l omoare. Însă Mihal, soția lui David, l-a înștiințat, zicând: „Dacă nu-ți scapi viața în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât“. |
| 12 | Mihal l-a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit și a scăpat. |
| 13 | Apoi Mihal a luat terafimul, l-a așezat în pat, i-a pus pe cap niște păr de capră și l-a acoperit cu o cuvertură. |
| 14 | Când Saul a trimis mesagerii să-l captureze pe David, Mihal le-a zis că este bolnav. |
| 15 | Dar Saul a trimis mesagerii înapoi să-l vadă pe David, zicând: ‒ Aduceți-l la mine, în patul lui, ca să-l omor. |
| 16 | Când au intrat mesagerii, iată că în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap. |
| 17 | Atunci Saul a întrebat-o pe Mihal: ‒ De ce m-ai înșelat în felul acesta și l-ai lăsat pe dușmanul meu să plece și să scape? Mihal i-a răspuns: ‒ El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, altfel te omor!“. |
| 18 | David a fugit și a scăpat; s-a dus la Samuel, la Rama și i-a spus tot ceea ce i-a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat și a locuit la Naiot. |
| 19 | L-au înștiințat pe Saul de lucrul acesta, zicând: „Iată, David se află la Naiot, în Rama“. |
| 20 | Atunci Saul a trimis niște mesageri ca să-l prindă pe David. Dar când aceștia au văzut un grup de profeți profețind, și pe Samuel stând în fruntea lor, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că și ei au profețit. |
| 21 | Când i s-a spus lui Saul lucrul acesta, a trimis alți mesageri, dar și aceștia au profețit. Saul a trimis din nou mesageri, pentru a treia oară, dar și aceștia au profețit. |
| 22 | În cele din urmă, a plecat el însuși spre Rama. A ajuns la fântâna cea mare, care se află în Secu și a întrebat: ‒ Unde sunt Samuel și David? Cineva i-a răspuns: ‒ Iată, sunt la Naiot, în Rama. |
| 23 | Atunci Saul s-a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el, iar el și-a continuat drumul profețind până ce a ajuns la Naiot, în Rama. |
| 24 | S-a dezbrăcat și el de hainele sale și a profețit și el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Este oare și Saul printre profeți?“. |
| 1 | David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l-a întrebat: ‒ Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de încearcă să-mi ia viața? |
| 2 | Ionatan i-a răspuns: ‒ Nicidecum! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. De ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa. |
| 3 | Dar David a jurat din nou și a zis: ‒ Tatăl tău știe foarte bine că am găsit bunăvoință înaintea ta și trebuie să-și fi zis: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta, căci s-ar întrista“. Cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău că între mine și moarte nu este decât un pas. |
| 4 | Ionatan i-a zis lui David: ‒ Voi face pentru tine orice vei spune. |
| 5 | David i-a zis lui Ionatan: ‒ Iată, mâine va începe o lună nouă și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Totuși, lasă-mă să plec și să mă ascund în câmp până în a treia seară. |
| 6 | Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat mult să-l las să se ducă repede până în Betleem, cetatea sa, căci se aduce acolo o jertfă anuală pentru toată familia“. |
| 7 | Dacă va zice: „Bine!“, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă, dacă se va mânia, atunci să știi că a hotărât să-mi facă rău. |
| 8 | Prin urmare, arată bunătate față de slujitorul tău, căci l-ai adus pe slujitorul tău în legământ cu tine înaintea Domnului. Iar dacă se găsește vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu însuți! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău? |
| 9 | Ionatan i-a zis: ‒ Nicidecum! Dacă aș fi știut că tatăl meu a hotărât să-ți facă rău, oare nu ți-aș fi spus? |
| 10 | David l-a întrebat pe Ionatan: ‒ Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime? |
| 11 | Ionatan i-a răspuns: ‒ Vino, să ieșim pe câmp. Și au ieșit amândoi pe câmp. |
| 12 | Ionatan i-a zis lui David: ‒ Martor îmi este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că îl voi cerceta pe tatăl meu mâine și poimâine cam pe la ora asta. Iar dacă are gânduri bune față de David, nu voi trimite eu pe cineva la tine și nu-ți voi dezvălui lucrul acesta? |
| 13 | Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea dacă tatăl meu va dori să-ți facă rău, iar eu nu-ți voi dezvălui lucrul acesta și nu te voi lăsa să pleci în siguranță. Și Domnul să fie cu tine așa cum a fost și cu tatăl meu. |
| 14 | Dacă voi mai trăi, să te înduri de mine, așa cum se îndură Domnul, ca să nu mor. |
| 15 | Să nu-ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de familia mea, nici chiar atunci când Domnul va șterge de pe fața pământului pe fiecare dintre dușmanii lui David. |
| 16 | Ionatan a încheiat legământ cu Casa lui David, zicând: „ Domnul să-i tragă la răspundere pe dușmanii lui David!“. |
| 17 | Și Ionatan l-a pus pe David să-și reînnoiască jurământul, datorită dragostei pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sine însuși. |
| 18 | Apoi Ionatan i-a zis: ‒ Mâine este lună nouă și lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol. |
| 19 | Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te-ai ascuns prima oară și să stai lângă piatra Ezel. |
| 20 | Eu voi trage trei săgeți spre ea, ca și când aș trage la țintă. |
| 21 | Apoi voi trimite un slujitor, spunându-i: „Du-te și caută săgețile!“. Dacă îi voi spune slujitorului: „Iată, săgețile sunt dincoace de tine. Adu-le încoace!“, atunci să vii, pentru că, viu este Domnul, te afli în siguranță. Nu este niciun pericol. |
| 22 | Dacă însă îi voi spune tânărului: „Iată, săgețile sunt dincolo de tine“, atunci să pleci, pentru că Domnul te trimite. |
| 23 | Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, iată, Domnul este martor între mine și tine pentru totdeauna. |
| 24 | David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă, și regele s-a așezat la masă să mănânce. |
| 25 | Regele s-a așezat, ca de obicei, pe scaunul său, pe scaunul de lângă perete. Ionatan s-a ridicat, iar Abner s-a așezat lângă Saul. Locul lui David a rămas însă gol. |
| 26 | Saul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat“. |
| 27 | În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan: ‒ De ce nu a venit fiul lui Ișai la masă, nici ieri și nici astăzi? |
| 28 | Ionatan i-a răspuns: ‒ David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. |
| 29 | El mi-a zis: „Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Acum, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă-mi voie, te rog, să plec repede și să-mi văd frații!“. De aceea nu a venit la masa regelui. |
| 30 | Saul s-a mâniat pe Ionatan și i-a zis: ‒ Fiu de femeie ușuratică și răzvrătită! Crezi că nu știu că ți-ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? |
| 31 | Atât timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite, deci, oameni, și adu-l la mine, pentru că merită să fie pedepsit cu moartea. |
| 32 | Dar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul: ‒ Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut? |
| 33 | Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să-l omoare pe David. |
| 34 | Ionatan s-a ridicat de la masă, arzând de mânie, și în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic, căci era trist din cauza lui David, fiindcă tatăl său îl umilise. |
| 35 | În dimineața următoare, Ionatan a ieșit la câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un slujitor. |
| 36 | El i-a zis slujitorului: „Aleargă și găsește, te rog, săgețile pe care le trag“. Slujitorul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. |
| 37 | Când slujitorul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după slujitor: „Nu-i așa că săgeata este dincolo de tine?“. |
| 38 | Ionatan a strigat după slujitor: „Iute! Grăbește-te! Nu te opri!“. Slujitorul a adunat săgețile și s-a întors la stăpânul său. |
| 39 | Acesta nu înțelegea nimic. Doar Ionatan și David înțelegeau ce se întâmpla. |
| 40 | Ionatan i-a dat slujitorului armele sale și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate!“. |
| 41 | După ce a plecat slujitorul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat unul pe altul și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult. |
| 42 | Ionatan i-a zis lui David: „Mergi în pace! Să fie precum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: « Domnul să fie între mine și tine și între urmașii mei și urmașii tăi pentru totdeauna»“. Apoi David s-a ridicat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate. |
