Folosim cookie-uri pentru a colecta statistici generale despre vizitatori, dar nu colectăm informații personale. Politica de confidentialitate
Close tab

1 Samuel 23:1 – 24:22

1 Samuel 23

1I s-a spus lui David: ‒ Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei și îi pradă ariile.
2David L-a întrebat pe Domnul, zicând: ‒ Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni? Domnul i-a răspuns lui David: ‒ Du-te, luptă împotriva filistenilor și eliberează Cheila!
3Dar oamenii lui David i-au zis: ‒ Iată, noi ne temem chiar și aici, în Iuda! Ce va fi deci când vom merge la Cheila, împotriva armatelor filistene?
4Atunci, David L-a întrebat din nou pe Domnul, și Domnul i-a răspuns, zicând: ‒ Ridică-te și coboară la Cheila, căci Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.
5David a plecat la Cheila împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le-a luat turmele și le-a provocat o mare înfrângere. Astfel, David i-a eliberat pe locuitorii Cheilei.
6Când Abiatar, fiul lui Ahimelek, a fugit la David, în Cheila, s-a dus cu efodul în mână.
7Saul a fost înștiințat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l-a dat în mâna mea, căci s-a izolat, intrând într-o cetate cu porți și cu zăvoare!“.
8Saul a chemat tot poporul la război ca să meargă la Cheila și să-i asedieze pe David și pe oamenii săi.
9Însă David a aflat că Saul a făcut planuri rele împotriva sa și i-a zis preotului Abiatar: ‒ Adu efodul aici!
10Apoi David a zis: ‒ Doamne, Dumnezeul lui Israel, slujitorul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea.
11Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va veni, oare, Saul, așa cum a auzit slujitorul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde-i slujitorului Tău! Domnul i-a răspuns: ‒ Va veni.
12David a zis: ‒ Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul? Domnul i-a răspuns: ‒ Te vor da.
13Astfel, David și oamenii lui, în număr de aproape șase sute de bărbați, s-au ridicat, au ieșit din Cheila și au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înștiințat că David a scăpat din Cheila, nu s-a mai dus acolo.
14David a locuit în deșert, în fortificații; a locuit pe muntele din deșertul Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
15În timp ce se afla la Horeș, în deșertul Zif, David a înțeles că Saul îl caută ca să-l omoare.
16Ionatan, fiul lui Saul, s-a dus repede la David, la Horeș, și i-a întărit încrederea în Dumnezeu,
17zicându-i: ‒ Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar și tatăl meu, Saul, știe că este așa.
18Apoi, au încheiat amândoi un legământ înaintea Domnului. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s-a întors acasă.
19Zifiții s-au dus la Saul, în Ghiva, și i-au zis: ‒ Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificațiile de la Horeș, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon?
20Acum, o, rege, coboară, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile regelui!
21Saul le-a zis: ‒ Fiți binecuvântați de Domnul pentru că ați avut milă de mine.
22Duceți-vă, vă rog, să mai cercetați! Aflați și vedeți locul în care se află, precum și cine l-a văzut acolo, pentru că mi s-a spus că este foarte șiret.
23Cercetați, aflați toate locurile în care se ascunde și întoarceți-vă la mine cu vești sigure. Atunci voi veni cu voi și, dacă se află în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.
24Zifiții s-au ridicat și au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David și oamenii lui se aflau în deșertul Maon, în Araba, la sud de Ieșimon.
25Saul a plecat împreună cu oamenii lui să-l caute, însă David a fost înștiințat de lucrul acesta. S-a dus într-un loc stâncos și a rămas în deșertul Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l-a urmărit pe David în deșertul Maon.
26Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta și oamenii săi încercau să-i înconjoare pe David și pe oamenii lui, ca să-i prindă.
27A venit însă un mesager la Saul, zicând: „Grăbește-te să vii pentru că filistenii au invadat țara!“.
28Atunci Saul a încetat să-l mai urmărească pe David și a plecat să lupte împotriva filistenilor. Locul acela l-au numit Sela Hamahlekot.
29David a plecat de acolo și a locuit în fortificațiile din En-Ghedi.

1 Samuel 24

1Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor, l-au înștiințat, zicând: „David se află în deșertul En-Ghedi“.
2Atunci, Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbați aleși și a plecat în căutarea lui David și a oamenilor săi, la est de Stâncile Caprelor Sălbatice.
3A ajuns la stânele de oi, care se aflau lângă drum. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat în ea ca să-și acopere picioarele. David și oamenii lui se aflau la capătul peșterii.
4Oamenii lui David i-au zis: ‒ Iată ziua despre care ți-a spus Domnul: „Iată, îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu să-i faci ce consideri că este bine“. David s-a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul.
5După aceea, însă, pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul.
6El le-a zis oamenilor săi: ‒ Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, și să-mi ridic mâna împotriva lui. Doar este unsul Domnului!
7Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi și nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi, Saul s-a ridicat, a părăsit peștera și și-a continuat drumul.
8După aceea, s-a ridicat și David și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: ‒ O, rege, stăpânul meu! Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.
9Apoi David i-a zis lui Saul: ‒ De ce asculți cuvintele oamenilor care spun: „David dorește să-ți facă rău“?
10Iată, în ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peșteră. Mi s-a spus să te omor, dar eu am avut milă de tine și am hotărât să nu ridic mâna împotriva stăpânului meu, căci el este unsul Domnului.
11Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea! Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te-am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de fărădelege și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să-mi iei viața.
12Domnul să judece între mine și tine și Domnul să mă răzbune față de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.
13Așa cum spune vechiul proverb: „Răutatea de la cei răi iese“. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.
14După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort? Un singur purice?
15Domnul să fie judecător și să judece între mine și tine! Să privească, să-mi susțină cauza și să mă scape din mâna ta!
16Când a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis: ‒ Tu ești, cu adevărat, fiul meu David? Apoi a plâns cu voce tare,
17zicându-i lui David: ‒ Tu ești mai drept decât mine, pentru că tu te-ai purtat bine cu mine, chiar dacă eu m-am purtat rău cu tine.
18Astăzi ai dovedit bunătate față de mine, fiindcă, deși Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis.
19Dacă un om își întâlnește dușmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ți răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine!
20Acum, știu sigur că tu vei domni și că tronul lui Israel va fi al tău!
21Jură-mi pe Domnul că nu-i vei stârpi pe urmașii mei și nu-mi vei șterge numele din familia tatălui meu.
22David i-a jurat lui Saul. Atunci Saul s-a întors acasă, iar David și oamenii lui au plecat în sus spre fortăreață.
Romanian Noua Traducere Românească™ (NTR) Rev.3. 2007, 2010, 2016, 2021 by Biblica, Inc. Folosit cu permisiune. Toate drepturile rezervate în întreaga lume.