7 | El i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate. |
8 | Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să nu ia nici pâine, nici traistă, nici monede de bronz la brâu, |
9 | ci să se încalțe cu sandale, dar să nu-și ia două cămăși. |
10 | El le-a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela. |
11 | Iar dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați-vă praful de pe picioare când ieșiți de acolo, ca mărturie împotriva lor“. |
12 | Ei au plecat și au predicat că toți trebuie să se pocăiască. |
13 | Alungau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu ulei și îi vindecau. |
14 | Regele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“. |
15 | Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“. |
16 | Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, pe care l-am decapitat, a înviat!“. |
17 | Căci Irod însuși, după ce a trimis să pună mâna pe Ioan, l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, |
18 | iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău!“. |
19 | Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea, |
20 | pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri; totuși, îl asculta cu plăcere. |
21 | A venit însă o zi potrivită, când Irod, la sărbătorirea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileei. |
22 | Când fata Irodiadei a intrat și a dansat, lui Irod și celor ce ședeau la masă le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: ‒ Cere-mi orice dorești și-ți voi da! |
23 | Apoi i-a jurat: ‒ Orice-mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu! |
24 | Ea a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: ‒ Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: ‒ Capul lui Ioan Botezătorul! |
25 | Atunci ea a intrat în grabă la rege, adresându-i următoarea cerere: ‒ Doresc să-mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul! |
26 | Regele s-a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, n-a vrut s-o refuze. |
27 | Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă pe o tavă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, |
28 | i-a adus capul pe o tavă și i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. |
29 | Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt. |
30 | Apostolii s-au adunat la Isus și I-au istorisit tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni. |
31 | Isus le-a zis: „Veniți cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți-vă puțin!“. Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce. |