1 | Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei ieșeau împreună din Ghilgal. |
2 | Ilie i-a zis lui Elisei: ‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel. Elisei a răspuns: ‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Astfel, ei au plecat împreună spre Betel. |
3 | Fiii profeților, care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis: ‒ Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine? El a răspuns: ‒ Da, știu, dar tăceți! |
4 | Apoi Ilie i-a zis lui Elisei: ‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon. El a răspuns: ‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Astfel, ei au plecat împreună spre Ierihon. |
5 | Fiii profeților care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis: ‒ Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine? El a răspuns: ‒ Da, știu, dar tăceți! |
6 | Apoi Ilie i-a zis: ‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan. Elisei i-a răspuns: ‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Astfel, ei au plecat împreună. |
7 | Cincizeci de bărbați dintre profeți au venit și s-au oprit la o anumită distanță înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. |
8 | Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărțit într-o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat. |
9 | După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: ‒ Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine. Elisei i-a zis: ‒ Te rog, aș vrea să vină asupra mea o dublă măsură din duhul tău. |
10 | Ilie i-a răspuns: ‒ Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa. |
11 | Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s-a înălțat la ceruri într-un vârtej de vânt. |
12 | Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“. După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două. |
13 | Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors și a stat pe malul Iordanului. |
14 | După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“. Și, imediat, după ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta și Elisei a trecut dincolo. |
15 | Când au văzut lucrul acesta, fiii profeților care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“. Ei au venit să-l întâlnească și s-au plecat până la pământ înaintea lui. |
16 | Ei i-au zis: ‒ Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. El le-a răspuns: ‒ Să nu-i trimiteți. |
17 | Însă ei au insistat până când acesta, stânjenit, a zis: ‒ Trimiteți-i! I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească. |