8 | Într-o zi, Elisei trecea prin Șunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Și, ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce. |
9 | Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. |
10 | Să facem, te rog, pe acoperiș o cameră mică, cu pereți, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo oricând va veni la noi“. |
11 | Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în camera de sus și s-a culcat acolo. |
12 | Apoi i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe șunamita aceasta!“. Ghehazi a chemat-o și ea a stat înaintea lui. |
13 | Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i, te rog: «Iată că tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce am putea să-ți răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului armatei?»“. Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu“ . |
14 | Elisei a zis: ‒ Ce putem face pentru ea? Ghehazi a răspuns: ‒ Ei bine, ea nu are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân. |
15 | Elisei a zis: ‒ Cheam-o! El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag. |
16 | Elisei a zis: ‒ La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu. Ea a zis: ‒ Nu, stăpânul meu! Să n-o minți pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu! |
17 | Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i-a zis Elisei. |
18 | Și copilul s-a făcut mare. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, la secerători, |
19 | copilul i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“. Atunci tatăl i-a zis unui slujitor: „Du-l la mama lui!“. |
20 | Acesta l-a ridicat și l-a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit. |
21 | Atunci, ea s-a dus sus în cameră și l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa după ea și a ieșit. |
22 | L-a chemat pe soțul său și i-a zis: ‒ Trimite-mi, te rog, pe unul dintre slujitori și o măgăriță, ca să mă duc repede până la omul lui Dumnezeu și apoi să mă întorc. |
23 | Dar el a întrebat-o: ‒ De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, și nici Sabat. Ea a răspuns: ‒ Stai liniștit! |
24 | Și, după ce a pus șaua pe măgăriță, a zis slujitorului ei: „Mână și pleacă! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“. |
25 | Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Iată! Aceasta-i șunamita! |
26 | Acum, aleargă, te rog, ca s-o întâmpini, și întreab-o dacă îi merge bine, ei, soțului ei și copilului ei“. Ea i-a răspuns: „Totul este bine!“. |
27 | După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi-a spus“. |
28 | Ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu stăpânului meu? Nu ți-am spus eu să nu mă amăgești?“. |
29 | Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Înfășoară-ți brâul în jurul mijlocului, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața băiatului“. |
30 | Dar mama băiatului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“. El s-a ridicat și a urmat-o. |
31 | Ghehazi s-a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiatului, dar el n-a scos niciun sunet și n-a dat niciun semn de viață. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei și i-a zis: „Băiatul nu s-a trezit“. |
32 | Când a ajuns Elisei la casa femeii, iată că băiatul era mort, culcat pe patul lui. |
33 | Elisei a intrat, a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. |
34 | Apoi a urcat în camera de sus și s-a întins peste copil, punându-și gura lui pe gura acestuia, ochii lui pe ochii acestuia și mâinile lui pe mâinile acestuia. Când s-a întins peste el, trupul copilului s-a încălzit. |
35 | Elisei s-a întors și s-a plimbat prin casă, încoace și încolo, apoi a urcat din nou și s-a întins peste copil. Atunci, băiatul a strănutat de șapte ori și și-a deschis ochii. |
36 | Elisei l-a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheam-o pe șunamită!“. Și el a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ridică-ți fiul!“. |
37 | Ea a intrat și a căzut la picioarele lui, plecându-se până la pământ. Apoi și-a ridicat fiul și a ieșit. |