Folosim cookie-uri pentru a colecta statistici generale despre vizitatori, dar nu colectăm informații personale. Politica de confidentialitate
Close tab

Estera 4–6

Estera 4

1Când Mardoheu a aflat tot ce s-a întâmplat, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu o pânză de sac și cu cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și a jelit cu strigăte mari și sfâșietoare.
2El s-a dus până în fața porții împăratului, deși nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului în haine confecționate din pânză de sac.
3În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era bocet mare printre iudei. Era post, plânset și jale și mulți se culcau acoperiți cu o pânză de sac și cu cenușă.
4Când servitoarele și eunucii Esterei au venit la ea și au înștiințat-o, împărăteasa s-a tulburat foarte tare. Ea i-a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace și să-și dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat.
5Estera l-a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, și i-a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta și care este motivul.
6Hatac a ieșit la Mardoheu în piața cetății, care se afla în fața porții împăratului.
7Mardoheu i-a vorbit despre tot ce i s-a întâmplat și i-a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s-o plătească vistieriei împăratului, în schimbul nimicirii iudeilor.
8I-a mai dat și o copie a decretului scris, așa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i-l arate Esterei, s-o înștiințeze și să-i poruncească să meargă la împărat, să caute bunăvoința lui și să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.
9Hatac a venit și i-a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu.
10Estera i-a zis lui Hatac să-i poruncească lui Mardoheu astfel:
11„Toți slujitorii împăratului și fiecare popor din provinciile împăratului știu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morții prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, este lăsat în viață. Nici eu n-am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“.
12Când l-au înștiințat pe Mardoheu despre mesajul Esterei,
13Mardoheu i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu te gândești în sinea ta că, fiind în palat, doar tu vei scăpa dintre toți iudeii.
14Căci, dacă vei păstra tăcerea în perioada aceasta, ajutorul și eliberarea vor veni din alt loc pentru iudei, iar tu și familia tatălui tău veți pieri. Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?“.
15Estera i-a răspuns lui Mardoheu:
16„Du-te, strânge-i pe toți iudeii care se găsesc în Susa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Și eu voi posti alături de slujnicele mele, apoi voi merge la împărat, deși este împotriva legii, și, dacă va fi să pier, voi pieri!“.
17Mardoheu a plecat și a făcut așa cum îi poruncise Estera.

Estera 5

1A treia zi, împărăteasa Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea interioară a palatului împăratului, chiar în fața palatului împăratului. Împăratul ședea pe tronul său imperial, în palatul împărătesc, în fața intrării palatului.
2Împăratul a văzut-o pe împărăteasa Estera stând în curte. Ea a găsit bunăvoință înaintea lui, și el i-a întins Esterei sceptrul de aur pe care-l ținea în mână. Estera s-a apropiat și a atins vârful sceptrului.
3Împăratul a întrebat-o: ‒ Ce ți s-a întâmplat, împărăteasă Estera? Care-ți este cererea? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, ți se va da!
4Estera a răspuns: ‒ Dacă împăratul consideră că este bine, să vină astăzi, împreună cu Haman, la ospățul pe care i l-am pregătit!
5Împăratul a zis: ‒ Grăbiți-l pe Haman să-i împlinească dorința Esterei! Împăratul și Haman au venit la ospățul pregătit de Estera.
6În timp ce petreceau bând vin, împăratul i-a zis Esterei: ‒ Care-ți este dorința? Îți va fi împlinită! Oricare-ți este cererea, chiar și jumătate din împărăție de ar fi, ți se va face așa cum vrei!
7Estera a răspuns și a zis: ‒ Iată dorința mea și cererea mea.
8Dacă am găsit bunăvoință înaintea împăratului și dacă împăratul consideră că este bine să-mi accepte dorința și să-mi îndeplinească cererea, să vină împăratul, împreună cu Haman, și la ospățul pe care îl voi pregăti pentru ei. Și mâine voi face după cuvântul împăratului.
9În ziua aceea, Haman a ieșit din palat vesel și cu inima mulțumită. Dar când Haman l-a văzut pe Mardoheu la poarta împăratului și a observat că nu se ridică și nici nu tremură înaintea lui, s-a mâniat foarte tare pe acesta.
10Haman s-a stăpânit totuși și s-a dus acasă. Apoi a trimis după prietenii lui și după Zereș, soția sa.
11Haman le-a vorbit despre splendoarea bogățiilor sale, despre mulțimea fiilor săi și despre tot ce făcuse împăratul ca să-l înalțe, punându-l deasupra demnitarilor și a slujitorilor împăratului.
12Apoi Haman a zis: ‒ Mai mult, împărăteasa Estera nu a invitat pe nimeni, alături de împărat, la ospățul pe care l-a pregătit, decât pe mine, iar mâine m-a chemat din nou împreună cu împăratul.
13Toate acestea însă nu au valoare pentru mine, câtă vreme îl văd pe iudeul Mardoheu stând la poarta împăratului.
14Atunci Zereș, soția lui, și toți prietenii săi i-au zis: ‒ Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți, iar în zori cere-i împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du-te împreună cu împăratul la ospăț și fii vesel! Sfatul i-a plăcut lui Haman și el a pregătit spânzurătoarea.

Estera 6

1În noaptea aceea, împăratul n-a putut să doarmă. A cerut să-i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, și i s-a citit împăratului din ea.
2S-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana și Tereș, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porții, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahașveroș.
3Împăratul a întrebat: ‒ Ce onoare și ce răsplată i s-au dat lui Mardoheu pentru aceasta? Tinerii slujitori ai împăratului au răspuns: ‒ Nu i s-a dat nimic.
4Atunci împăratul a întrebat: ‒ Cine este în curte? Haman tocmai intrase în curtea exterioară a palatului împăratului, cu gând să-i ceară împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe spânzurătoarea pe care i-o pregătise.
5Slujitorii împăratului i-au răspuns: ‒ Iată, Haman este în curte! Împăratul a zis: ‒ Să intre!
6Imediat ce Haman a intrat, împăratul l-a și întrebat: ‒ Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul dorește să-l onoreze? Haman a zis în inima lui: „Pe cine altul ar dori împăratul să-l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“.
7Haman i-a răspuns împăratului: ‒ Omului pe care împăratul dorește să-l onoreze
8să i se aducă mantia imperială, cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călărește împăratul și să i se pună pe cap coroana împărătească.
9Calul și haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să-l îmbrace pe omul pe care împăratul dorește să-l onoreze, să-l plimbe călare pe cal prin piața cetății și să strige înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să-l onoreze!“.
10Împăratul i-a zis apoi lui Haman: ‒ Grăbește-te de ia mantia și calul, așa cum ai spus, și fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu lași nimic nefăcut din ce ai zis!
11Haman a luat mantia și calul, l-a îmbrăcat pe Mardoheu și l-a plimbat călare pe cal prin piața cetății, strigând înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să-l onoreze!“.
12După aceea, Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, iar Haman s-a grăbit să plece acasă, plângând și cu capul acoperit.
13Haman a istorisit soției sale, Zereș, și tuturor prietenilor săi tot ce i s-a întâmplat. Atunci prietenii lui înțelepți și Zereș, soția sa, i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu-l vei putea învinge, ci cu siguranță vei cădea înaintea lui!“.
14În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului și s-au grăbit să-l ducă pe Haman la ospățul pregătit de Estera.