| 1 | Astfel, împăratul și Haman au venit să petreacă împreună cu împărăteasa Estera. |
| 2 | În timp ce beau vin, împăratul a întrebat-o pe Estera și în cea de-a doua zi: ‒ Care-ți este dorința, împărăteasă Estera? Îți va fi împlinită! Oricare îți este cererea, chiar și jumătate din împărăție de ar fi, ți se va face după voie! |
| 3 | Împărăteasa Estera a răspuns și a zis: ‒ Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, împărate, și dacă împăratul crede că este bine, cruță-mi viața! Aceasta este dorința mea. De asemenea, cruță-mi și poporul, |
| 4 | căci atât eu, cât și poporul meu am fost vânduți, ca să fim nimiciți, uciși și distruși. Dacă am fi fost vânduți ca sclavi și ca sclave, aș fi tăcut, căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenția împăratului. |
| 5 | Atunci împăratul Ahașveroș a întrebat-o pe împărăteasa Estera: ‒ Cine și unde este acela căruia i-a îndrăznit inima să facă așa ceva? |
| 6 | Estera a zis: ‒ Asupritorul și dușmanul este Haman, omul acesta rău. Atunci Haman a rămas îngrozit în fața împăratului și a împărătesei. |
| 7 | Plin de mânie, împăratul și-a lăsat paharul de vin și s-a dus în grădina palatului. Haman însă a rămas să mijlocească pentru viața sa înaintea împărătesei Estera, fiindcă vedea că împăratul era hotărât să aducă asupra lui nenorocirea. |
| 8 | Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala banchetului, unde beau vin, a văzut că Haman se aruncase pe patul pe care stătea Estera. Atunci împăratul a zis: ‒ Cum? Vrei s-o mai și molestezi pe împărăteasă chiar în palat, de față cu mine? Imediat ce au ieșit aceste cuvinte din gura împăratului, i-au și acoperit fața lui Haman. |
| 9 | Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis: ‒ Mai mult, iată și spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, se află în curtea casei lui Haman. Împăratul a zis: ‒ Atârnați-l de ea! |
| 10 | Ei l-au atârnat pe Haman de spânzurătoarea ridicată chiar de el pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s-a potolit. |
| 1 | În acea zi, împăratul Ahașveroș i-a dat împărătesei Estera proprietatea lui Haman, dușmanul iudeilor, iar Mardoheu a ajuns înaintea împăratului, căci Estera îi spusese că erau rude. |
| 2 | Împăratul și-a scos de pe deget inelul cu sigiliul imperial, pe care-l luase înapoi de la Haman, și i l-a dat lui Mardoheu. Iar Estera l-a făcut pe Mardoheu stăpân peste proprietatea lui Haman. |
| 3 | Apoi, Estera s-a dus din nou înaintea împăratului și i-a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns și a căutat bunăvoința lui, ca să oprească răul adus de agaghitul Haman și planul pe care acesta l-a pus la cale împotriva iudeilor. |
| 4 | Împăratul i-a întins Esterei sceptrul de aur, iar Estera s-a ridicat și a stat înaintea împăratului. |
| 5 | Ea a zis atunci: ‒ Dacă împăratul crede că este bine și dacă am găsit bunăvoință înaintea lui, dacă sfatul acesta i se pare potrivit împăratului, iar eu sunt plăcută în ochii lui, să fie scris să se anuleze scrisorile gândite de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, pe care le-a scris ca să-i nimicească pe iudeii din toate provinciile împăratului. |
| 6 | Cum aș putea să văd eu nenorocirea care va veni peste poporul meu și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu? |
| 7 | Împăratul Ahașveroș i-a zis atunci împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: ‒ Iată, i-am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe lemn, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor. |
| 8 | Scrieți, deci, cu privire la iudei, ce credeți că este bine, în numele împăratului, și sigilați scrisoarea cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului și a fost sigilată cu inelul împăratului nu poate fi anulată. |
| 9 | Scribii împăratului au fost chemați atunci, în luna a treia, adică în luna sivan, în a douăzeci și treia zi, iar aceștia au scris fiecare poruncă a lui Mardoheu, atât pentru iudei, cât și pentru satrapi, pentru guvernatori și pentru conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii care se întindeau din India până în Cuș. Au scris fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea și limba lor. |
| 10 | El a scris în numele împăratului Ahașveroș, a sigilat scrisorile cu inelul împăratului și le-a trimis prin curieri călare pe armăsari crescuți în herghelia imperială. |
| 11 | Împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se mobiliza și de a-și apăra viețile, de a nimici, de a ucide și de a distruge orice armată, popor sau provincie care s-ar ridica împotriva lor, a copiilor și a femeilor lor, ca să le jefuiască averile. |
| 12 | Puteau să facă aceasta în toate provinciile împăratului Ahașveroș, într-o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii adar. |
| 13 | O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, aducându-se la cunoștința tuturor popoarelor că iudeii sunt gata, în acea zi, să se răzbune pe dușmanii lor. |
| 14 | Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei. |
| 15 | Mardoheu a ieșit din prezența împăratului, purtând o mantie imperială alb-albăstruie, o coroană mare de aur și o robă de in subțire și de purpură. Cei din cetatea Susa strigau de bucurie și de fericire. |
| 16 | Pentru iudei nu era decât fericire și bucurie, veselie și onoare. |
| 17 | În fiecare provincie și în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie și veselie printre iudei, erau ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni din popoarele care locuiau în țară s-au declarat iudei, căci îi apucase groaza de iudei. |
| 1 | În luna a douăsprezecea, adică luna adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca și decretul împăratului, chiar în ziua în care dușmanii iudeilor se așteptau să pună stăpânire pe ei, situația s-a schimbat, astfel că iudeii au fost aceia care au pus stăpânire pe cei ce îi urau. |
| 2 | Iudeii s-au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele. |
| 3 | Toți conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii și slujbașii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu, |
| 4 | fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului și-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influență creștea tot mai mult. |
| 5 | Iudeii au lovit cu tăișul sabiei pe toți dușmanii lor. I-au înjunghiat, i-au nimicit și le-au făcut ce-au vrut celor ce-i urau. |
| 6 | În citadela Susa iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni, |
| 7 | precum și pe Parșandata, Dalfon, Aspata, |
| 8 | Porata, Adalia, Aridata, |
| 9 | Parmașta, Arisai, Aridai și Vaizata – |
| 10 | cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, dușmanul iudeilor – pe care i-au ucis, însă fără să se atingă de pradă. |
| 11 | În ziua aceea, numărul celor uciși în citadela Susei a ajuns la cunoștința împăratului. |
| 12 | Împăratul i-a zis împărătesei Estera: ‒ În citadela Susa, iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce or fi făcut oare în celelalte provincii ale împăratului? Care-ți este cererea? Ți se va împlini. Ce rugăminte mai ai? Va fi îndeplinită. |
| 13 | Estera a zis: ‒ Dacă împăratul consideră că este bine, să se dea voie iudeilor din Susa să facă și mâine după decretul de astăzi și să-i atârne pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman. |
| 14 | Împăratul a zis să se facă așa. S-a dat un decret în Susa, și i-au atârnat pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman. |
| 15 | Iudeii care erau în Susa s-au strâns din nou în ziua a paisprezecea a lunii adar și au ucis, în Susa, încă trei sute de oameni, fără însă să se atingă de pradă. |
| 16 | Restul iudeilor din provinciile împăratului s-au strâns și ei ca să-și apere viețile și au reușit să aibă parte de odihnă, scăpând de dușmanii lor. Au ucis șaptezeci și cinci de mii dintre cei ce îi urau, fără însă să se atingă de pradă. |
| 17 | Așa s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii adar, iar în a paisprezecea zi s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. |
| 18 | Iudeii din Susa s-au strâns și în ziua a treisprezecea a lunii, și în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit, făcând din ea o zi de ospăț și de bucurie. |
| 19 | De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii adar o zi de bucurie și de ospăț, o zi de sărbătoare în care prietenii își trimit daruri unii altora. |
| 20 | Mardoheu a scris aceste detalii și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe, |
| 21 | ca să le ceară să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii adar și ziua a cincisprezecea a aceleiași luni, |
| 22 | ca zile în care iudeii au scăpat de dușmanii lor și ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. Le-a cerut să facă din ele zile de ospăț și de bucurie și să trimită daruri atât prietenilor, cât și celor nevoiași. |
| 23 | Iudeii au acceptat să facă ceea ce și începuseră deja și au făcut așa cum le ceruse Mardoheu în scris. |
| 24 | Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise nimicirea iudeilor, aruncând „ Purul“, adică sorțul, ca să le facă rău și să-i distrugă, |
| 25 | însă împăratul a aflat lucrul acesta și a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta îl pusese la cale împotriva iudeilor, și să fie spânzurat pe spânzurătoare, atât el, cât și fiii acestuia. |
| 26 | De aceea au numit aceste zile „ Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, datorită tuturor cuvintelor scrise în acea scrisoare și din cauza lucrurilor pe care le văzuseră și a lucrurilor cu care se confruntaseră, |
| 27 | iudeii au hotărât, atât pentru ei, cât și pentru urmașii lor, dar și pentru toți aceia care se vor alătura poporului lor, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile în fiecare an, conform celor scrise și potrivit cu perioada stabilită. |
| 28 | Zilele acestea trebuiau amintite și sărbătorite în fiecare generație, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Zilele de „ Purim“ nu trebuiau să fie desființate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmașii lor. |
| 29 | Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris, cu toată autoritatea, ca să reconfirme această a doua scrisoare cu privire la Purim. |
| 30 | Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii imperiale ale lui Ahașveroș. Ele conțineau cuvinte de pace și de încredere, |
| 31 | pentru a confirma sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, așa cum iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera stabiliseră pentru ei și așa cum ei înșiși stabiliseră, pentru ei și pentru urmașii lor, reglementări cu privire la postul lor și la strigătul lor. |
| 32 | Porunca Esterei a reconfirmat aceste reglementări cu ocazia Purimului și a fost scrisă într-o carte. |
