Folosim cookie-uri pentru a colecta statistici generale despre vizitatori, dar nu colectăm informații personale. Politica de confidentialitate
Close tab

Ezechiel 1:1 – 3:27

Ezechiel 1

1În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, în timp ce mă aflam printre exilații de lângă râul Chebar, cerurile s-au deschis și am văzut vedenii dumnezeiești.
2În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin –
3Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara caldeenilor, lângă râul Chebar, și mâna Domnului a fost peste el acolo.
4M-am uitat și iată că un vânt năprasnic venea dinspre nord: era un nor mare și un foc strălucitor care scânteia de jur împrejur. La mijloc, în mijlocul focului, era ceva ca metalul lustruit.
5În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru ființe vii, a căror înfățișare era ca înfățișarea unui om.
6Fiecare avea câte patru fețe și câte patru aripi.
7Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui vițel, strălucind ca bronzul lustruit.
8Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părți, se afla câte o mână de om. Toate cele patru ființe vii aveau fețe și aripi.
9Aripile lor se atingeau una pe alta, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare mergea drept înainte.
10Înfățișarea fețelor lor era astfel: în partea dinainte, fiecare avea o față de om; în partea dreaptă, cele patru aveau o față de leu; în partea stângă, cele patru aveau o față de bou, iar în partea din spate, cele patru aveau o față de vultur.
11Așa arătau fețele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, și alte două aripi cu care își acoperea trupul.
12Fiecare mergea drept înainte: mergeau într-acolo unde le arăta duhul să meargă, iar în mersul lor, nu se întorceau.
13Asemănarea ființelor vii, înfățișarea lor, era ca niște cărbuni de foc aprinși, ca asemănarea unor torțe; focul umbla încoace și încolo printre ființele vii. Focul avea strălucire și din foc ieșeau fulgere.
14Ființele vii alergau și se întorceau, ca înfățișarea fulgerului.
15Mă uitam la aceste ființe vii și, iată că, pe pământ, în dreptul fiecărei ființe vii cu patru fețe, se afla câte o roată.
16Înfățișarea roților și lucrătura lor era ca aspectul crisolitului. Cele patru aveau aceeași asemănare; înfățișarea și lucrătura lor era asemenea unei roți în mijlocul altei roți.
17În timpul deplasării, ele puteau merge în toate cele patru direcții, fără să-și schimbe direcția în timpul mersului.
18Obezile lor erau înalte și stârneau teamă; obezile celor patru erau pline de ochi de jur împrejur.
19Când mergeau ființele vii, mergeau și roțile pe lângă ele, iar când se ridicau ființele vii de la pământ, se ridicau și roțile.
20Ele mergeau în direcția în care intenționa duhul să meargă, acolo unde dorea duhul să meargă, iar roțile se ridicau alături de ele, deoarece duhul ființelor vii era în roți.
21Când ele mergeau, mergeau și acestea; când ele se opreau, se opreau și acestea; iar când ele se ridicau de la pământ, se ridicau și roțile odată cu ele, deoarece duhul făpturilor era în roți.
22Deasupra capetelor acestor ființe vii se afla ceva asemănător unei întinderi de cristal strălucitor, care se răspândea în înălțime, deasupra capetelor lor.
23Dedesubtul întinderii, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre cealaltă, iar alte două aripi acopereau trupurile lor.
24Când porneau, am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul unor ape mari, ca glasul Celui Atotputernic, ca vuietul unei furtuni, ca zgomotul unei tabere cu ostași. Când ele se opreau, aripile lor se lăsau în jos.
25Și s-a auzit un glas de deasupra întinderii care era deasupra capetelor lor; când ele s-au oprit, aripile lor s-au lăsat în jos.
26În partea de sus a întinderii care era deasupra capetelor lor, se afla ceva precum înfățișarea pietrei de safir, în asemănarea unui tron, iar deasupra acestei asemănări de tron, în partea de sus, se afla cineva a cărui asemănare era ca înfățișarea unui om.
27De la ceea ce părea a fi brâul său, în sus, am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său, în jos, am văzut ceva ca înfățișarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare.
28Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Ea era înfățișarea asemănării gloriei Domnului. Când am văzut-o, m-am aruncat cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia Care vorbea.

Ezechiel 2

1El mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare și-ți voi vorbi!“.
2În timp ce-mi vorbea, Duhul a intrat în mine și m-a făcut să stau în picioare. Și am început să-L ascult pe Cel Ce-mi vorbea.
3El mi-a zis: „Fiul omului, Eu te trimit la fiii lui Israel, la națiuni răzvrătite care s-au răzvrătit împotriva Mea! Atât ei, cât și strămoșii lor, s-au răzvrătit împotriva Mea până în ziua aceasta.
4Fiii la care te trimit Eu au fețe aspre și inimi împietrite. Tu, dar să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn!».
5Atunci, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt o Casă răzvrătită, vor ști totuși că în mijlocul lor se află un profet.
6Cât despre tine, fiul omului, să nu te temi de ei și nici de cuvintele lor să nu-ți fie teamă! Chiar dacă spinii și mărăcinii cresc lângă tine și chiar dacă locuiești printre scorpioni, să nu te temi de cuvintele lor și să nu te înspăimânți de fețele lor, căci ei sunt o Casă răzvrătită.
7Să le vorbești cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci ei sunt niște răzvrătiți.
8Totodată, fiul omului, ascultă ce am să-ți spun! Nu fi răzvrătit ca această Casă răzvrătită! Deschide gura și mănâncă ceea ce-ți voi da!“
9M-am uitat și iată că o mână era întinsă spre mine, iar în ea am văzut sulul unei cărți.
10El l-a desfășurat înaintea mea. Sulul era scris pe ambele părți, fiind plin de plângeri, bocete și vaiete.

Ezechiel 3

1El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, apoi du-te și vorbește-i Casei lui Israel!“.
2Mi-am deschis gura și El mi-a dat să mănânc sulul acela.
3El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți pântecul și umple-ți măruntaiele cu sulul pe care ți l-am dat!“. L-am mâncat și, în gura mea, sulul a fost dulce ca mierea.
4Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te, mergi la Casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele!
5Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire neînțeleasă și cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel.
6Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînțeleasă și cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poți înțelege. Cu siguranță, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta.
7Însă cei din Casa lui Israel nu vor vrea să te asculte, deoarece nu vor să Mă asculte pe Mine. Căci toți cei din Casa lui Israel au fruntea tare și inima împietrită.
8Iată, voi face fața ta la fel de tare ca fețele lor și fruntea ta – la fel de tare ca frunțile lor.
9Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“.
10El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă bine toate cuvintele pe care ți le spun.
11Du-te repede la exilați, la fiii poporului tău! Vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn!»“.
12Duhul m-a ridicat și am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată să fie gloria Domnului din Locul Lui!“.
13Acest vuiet, ca al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile ființelor vii, atunci când se atingeau una de cealaltă, și vuietul roților din apropierea lor.
14Când Duhul m-a ridicat și m-a luat, mergeam supărat și furios în duhul meu, iar mâna Domnului apăsa tare asupra mea.
15Am ajuns la exilații din Tel-Abib, care locuiau lângă râul Chebar, și am șezut acolo unde locuiau ei. Am șezut înmărmurit acolo, în mijlocul lor, timp de șapte zile.
16La sfârșitul celor șapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:
17„Fiul omului, te-am pus străjer peste Casa lui Israel. Ascultă cuvântul din gura Mea și avertizează-i din partea Mea!
18Când îi voi zice celui rău: «Sigur vei muri!», iar tu nu-l vei avertiza și nu-i vei vorbi ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi astfel viața, cel rău va muri din cauza nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
19Dacă însă îl vei avertiza pe cel rău, iar el nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea lui cea rea, atunci acesta va muri din cauza nelegiuirii lui, dar tu îți vei scăpa sufletul.
20Dacă cel drept se va întoarce de la dreptatea lui și va comite fapte nelegiuite, voi pune înaintea lui o capcană și el va muri. Dacă nu l-ai avertizat, atunci el va muri în păcatul lui și nu-i vor fi amintite faptele drepte pe care le-a făcut, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
21Dar, dacă tu l-ai avertizat pe cel drept să nu păcătuiască, și el nu a păcătuit, atunci sigur va trăi, căci a fost avertizat, iar tu îți vei scăpa sufletul“.
22Mâna Domnului a fost peste mine acolo și El mi-a zis: „Ridică-te, du-te în vale și acolo îți voi vorbi!“.
23M-am ridicat și m-am dus în vale. Și, iată că gloria Domnului stătea acolo, întocmai ca gloria pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci m-am aruncat cu fața la pământ.
24Duhul a intrat în mine și m-a ridicat în picioare. El a vorbit cu mine și mi-a zis: „Intră în casa ta și închide-te înăuntru!
25Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii și te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor.
26Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale și vei fi mut, astfel încât nu vei mai putea să-i mustri, căci sunt o Casă răzvrătită.
27Dar când îți voi vorbi, îți voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Așa vorbește Stăpânul Domn!». Și cine va vrea să asculte, să asculte, iar cine va refuza să asculte, să nu asculte, căci sunt o Casă răzvrătită“.