1 | Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan – |
2 | cu toate că nu boteza Isus Însuși, ci ucenicii Lui – |
3 | a părăsit Iudeea și S-a întors iarăși în Galileea. |
4 | Însă trebuia să treacă prin Samaria. |
5 | Prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de terenul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. |
6 | Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a așezat la fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. |
7 | O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: ‒ Dă-Mi să beau! |
8 | Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare. |
9 | Femeia samariteană I-a zis: ‒ Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană? (Căci iudeii n-au legături cu samaritenii.) |
10 | Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăți I-ai fi cerut, și El ți-ar fi dat apă vie! |
11 | Femeia I-a zis: ‒ Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie? |
12 | Ești Tu mai mare decât strămoșul nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui? |
13 | Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. |
14 | Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veci nu-i va mai fi sete, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor, care va țâșni spre viața veșnică. |
15 | Femeia I-a zis: ‒ Domnule, dă-mi și mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot! |
16 | El i-a zis: ‒ Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici! |
17 | Femeia a răspuns și I-a zis: ‒ N-am bărbat! Isus i-a zis: ‒ Ai spus bine: „N-am bărbat!“, |
18 | pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus. |
19 | Femeia I-a zis: ‒ Domnule, văd că Tu ești profet! |