1 | Dar, în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului. |
2 | A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus!“. |
3 | Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s-au dus la mormânt. |
4 | Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. |
5 | Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat. |
6 | Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, |
7 | dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într-un loc separat. |
8 | Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. |
9 | (Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți) . |
10 | Apoi ucenicii s-au întors acasă. |
11 | Maria însă, stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt |
12 | și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus. |
13 | Ei au întrebat-o: ‒ Femeie, de ce plângi? Ea le-a răspuns: ‒ Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus! |
14 | După ce a spus acestea, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus. |
15 | Isus a întrebat-o: ‒ Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Crezând că este grădinarul, ea I-a zis: ‒ Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și eu Îl voi lua! |
16 | Isus i-a zis: ‒ Maria! Ea s-a întors și I-a zis în ebraică: ‒ Rabuni! (care înseamnă: „Învățătorule!“) |
17 | Isus i-a zis: ‒ Nu Mă ține, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la frații Mei și spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru“. |
18 | Maria Magdalena s-a dus și i-a anunțat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“. Și le-a spus cuvintele pe care i le-a zis Isus. |
19 | În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce, acolo unde se aflau ucenicii, ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“. |
20 | Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. |
21 | Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“. |
22 | Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! |
23 | Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute“. |
24 | Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“, nu era cu ei când a venit Isus. |
25 | Ceilalți ucenici i-au zis: ‒ L-am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: ‒ Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede! |
26 | După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“. |
27 | Apoi i-a zis lui Toma: ‒ Adu-ți degetul aici și privește-Mi mâinile! Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios! |
28 | Toma a răspuns și I-a zis: ‒ Domnul meu și Dumnezeul meu! |
29 | Isus i-a zis: ‒ Ai crezut pentru că M-ai văzut? Fericiți sunt cei ce n-au văzut și au crezut! |