1 | Teofil, în prima carte am scris despre toate lucrurile pe care a început Isus să le facă și să-i învețe pe oameni, |
2 | până în ziua în care a fost luat sus în Cer, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care-i alesese, |
3 | cărora li S-a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu. |
4 | În timp ce era împreună cu ei, El le-a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine. |
5 | Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt“. |
6 | Prin urmare, atunci când s-au adunat cu toții, ei L-au întrebat: ‒ Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel? |
7 | El le-a răspuns: ‒ Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le-a așezat prin propria Sa autoritate. |
8 | Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului. |
9 | După ce a spus aceste lucruri, Isus S-a înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. |
10 | Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El Se înălța, iată că li s-au înfățișat doi bărbați în haine albe, |
11 | care le-au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, Care a fost luat de la voi în Cer, va veni în același fel în care L-ați văzut înălțându-Se la Cer“. |
12 | Atunci ei s-au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât o călătorie permisă în ziua de Sabat. |
13 | Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov. |
14 | Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui. |
15 | În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis: |
16 | „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L-au arestat pe Isus. |
17 | El era unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte în slujirea aceasta.“ |
18 | (Din răsplata primită pentru nelegiuirea lui, omul acesta și-a cumpărat un teren și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. |
19 | Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că terenul acela a fost numit, în propria lor limbă, „ Acheldama“, adică „Terenul sângelui“.) |
20 | „Căci în cartea Psalmilor este scris: «Să-i fie locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în ea!» și «Slujba lui s-o ia altul!» . |
21 | Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat printre noi, |
22 | începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul dintre aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui“. |
23 | Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias. |
24 | Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales |
25 | ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s-a întors Iuda ca să se ducă la locul lui“. |
26 | Apoi au tras la sorți pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli. |