17 | Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L-a întrebat: ‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? |
18 | Isus i-a zis: ‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. |
19 | Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni“, „Să-ți respecți tatăl și mama“. |
20 | El I-a spus: ‒ Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea. |
21 | Uitându-Se la el, Isus l-a îndrăgit și i-a zis: ‒ Îți lipsește un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Cer. Apoi vino și urmează-Mă! |
22 | Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi. |
23 | Isus a privit în jur și le-a zis ucenicilor Săi: ‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! |
24 | Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus le-a zis iarăși: ‒ Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! |
25 | Este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu! |
26 | Ei au rămas și mai uimiți și și-au zis unii altora: ‒ Atunci cine poate fi mântuit? |
27 | Uitându-Se la ei, Isus a zis: ‒ Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. |
28 | Petru a început să-I zică: ‒ Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat. |
29 | Isus a răspuns: ‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau terenuri de dragul Meu și de dragul Evangheliei |
30 | și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și terenuri, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. |
31 | Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi. |