1 | Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan – |
2 | cu toate că nu boteza Isus Însuși, ci ucenicii Lui – |
3 | a părăsit Iudeea și S-a întors iarăși în Galileea. |
4 | Însă trebuia să treacă prin Samaria. |
5 | Prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de terenul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. |
6 | Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a așezat la fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. |
7 | O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: ‒ Dă-Mi să beau! |
8 | Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare. |
9 | Femeia samariteană I-a zis: ‒ Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană? (Căci iudeii n-au legături cu samaritenii.) |
10 | Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăți I-ai fi cerut, și El ți-ar fi dat apă vie! |
11 | Femeia I-a zis: ‒ Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie? |
12 | Ești Tu mai mare decât strămoșul nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui? |
13 | Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. |
14 | Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veci nu-i va mai fi sete, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor, care va țâșni spre viața veșnică. |
15 | Femeia I-a zis: ‒ Domnule, dă-mi și mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot! |
16 | El i-a zis: ‒ Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici! |
17 | Femeia a răspuns și I-a zis: ‒ N-am bărbat! Isus i-a zis: ‒ Ai spus bine: „N-am bărbat!“, |
18 | pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus. |
19 | Femeia I-a zis: ‒ Domnule, văd că Tu ești profet! |
20 | Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii. |
21 | Isus i-a răspuns: ‒ Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim. |
22 | Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. |
23 | Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl. |
24 | Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr. |
25 | Femeia I-a zis: ‒ Știu că vine Mesia (Căruia I se zice Cristos). Când va veni El, ne va înștiința despre toate lucrurile. |
26 | Isus i-a zis: ‒ Eu, Cel Care-ți vorbește, sunt Acela. |
27 | Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n-a întrebat: „Ce cauți?“ sau „De ce vorbești cu ea?“. |
28 | Femeia a lăsat ulciorul, a plecat în cetate și le-a zis oamenilor: |
29 | „Veniți să vedeți un Om Care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“. |
30 | Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. |
31 | Între timp, ucenicii Îl rugau: ‒ Rabbi, mănâncă! |
32 | Dar El le-a zis: ‒ Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți. |
33 | Drept urmare, ucenicii și-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“. |
34 | Isus le-a zis: ‒ Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. |
35 | Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți câmpurile; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum, |
36 | cel ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. |
37 | Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“. |
38 | Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi ați muncit din greu; alții au muncit din greu, iar voi ați cules rodul muncii lor. |
39 | Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“. |
40 | Așadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. |
41 | Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui |
42 | și-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“. |