| 1 | Foametea era mare în țară. |
| 2 | Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: ‒ Duceți-vă din nou și cumpărați-ne puțină mâncare. |
| 3 | Dar Iuda i-a răspuns: ‒ Omul acela ne-a avertizat clar, zicând: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“. |
| 4 | Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom merge și-ți vom cumpăra mâncare. |
| 5 | Dar dacă nu-l vei trimite, nu vom merge, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“. |
| 6 | Atunci Israel a zis: ‒ De ce v-ați purtat așa de rău cu mine și i-ați spus acelui om că mai aveți un frate? |
| 7 | Ei au răspuns: ‒ Omul acela a întrebat direct despre noi și despre familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?“. Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va zice: „Aduceți-l pe fratele vostru“? |
| 8 | Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel: ‒ Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim. |
| 9 | Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna. |
| 10 | Căci, dacă n-am fi întârziat atât, ne-am fi întors de două ori până acum. |
| 11 | Atunci Israel, tatăl lor, le-a zis: ‒ Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți-i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale. |
| 12 | Luați cu voi de două ori mai mult argint și duceți înapoi, în mâinile voastre, argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală. |
| 13 | Luați-l și pe fratele vostru, ridicați-vă și întoarceți-vă la omul acela. |
| 14 | Dumnezeul cel Atotputernic să-Și arate mila față de voi înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu. |
| 15 | Astfel, frații au luat darul acela și au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. Ei s-au ridicat, s-au dus în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. |
| 16 | Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a zis administratorului casei sale: „Adu-i pe oamenii aceștia în casă, taie un animal și pregătește-l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază“. |
| 17 | Bărbatul a făcut așa cum i-a spus Iosif și i-a adus pe oameni în casa lui Iosif. |
| 18 | Dar oamenii aceștia s-au temut, pentru că fuseseră aduși în casa lui Iosif, și au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să se năpustească asupra noastră, să ne ia ca sclavi și să ne ia măgarii“. |
| 19 | Ei s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă. |
| 20 | Ei i-au zis: ‒ Stăpâne, noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, |
| 21 | dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne-am deschis sacii, iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui. Așa că l-am adus înapoi. |
| 22 | Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne-a pus argintul înapoi în saci. |
| 23 | El le-a răspuns: ‒ Fiți pe pace, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci. Eu am primit argintul vostru. Apoi l-a adus la ei și pe Simeon. |
| 24 | Administratorul i-a adus pe oameni în casa lui Iosif și le-a dat apă ca să-și spele picioarele și nutreț pentru măgari. |
| 25 | Ei au pregătit darul pentru Iosif, care urma să vină la amiază, pentru că au auzit că vor mânca acolo. |
| 26 | Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în casă și s-au plecat până la pământ înaintea lui. |
| 27 | El i-a întrebat de sănătate și le-a zis: ‒ Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește? |
| 28 | Ei i-au răspuns: ‒ Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos. Mai trăiește. Apoi s-au plecat cu fața la pământ înaintea lui. |
| 29 | Când Iosif și-a ridicat ochii și l-a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-ați vorbit?“. Apoi a zis: „Dumnezeu să-Și arate bunăvoința față de tine, fiule!“. |
| 30 | Fiind cuprins de milă la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră și a plâns acolo. |
| 31 | După ce și-a spălat fața, a ieșit și, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“. |
| 32 | Pe el l-au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că ei nu puteau mânca împreună cu evreii, aceasta fiind o urâciune pentru egipteni. |
| 33 | Frații săi s-au așezat în fața lui, aranjați de la întâiul născut, potrivit cu dreptul lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, potrivit cu vârsta lui, și se uitau unii la alții cu mirare. |
| 34 | Iosif le-a oferit din porțiile care erau în fața lui, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au veselit împreună cu el. |
| 1 | După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului casei sale, zicând: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. |
| 2 | Pune paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne“. El a făcut așa cum i-a zis Iosif. |
| 3 | Dimineață, când s-a luminat, oamenii au fost trimiși spre casă cu măgarii lor. |
| 4 | Ei au ieșit din cetate, dar nici nu s-au depărtat bine că Iosif i-a spus administratorului casei sale: „Ridică-te, urmărește-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce ați răsplătit binele cu rău? |
| 5 | Nu este acesta paharul din care bea stăpânul meu și pe care îl folosește el pentru ghicire? Rău lucru ați făcut!»“. |
| 6 | Când i-a ajuns, le-a spus aceste cuvinte. |
| 7 | Ei i-au răspuns: ‒ De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru! |
| 8 | Iată, noi ți-am adus înapoi din țara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum să fi furat argint sau aur din casa stăpânului tău? |
| 9 | Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsit paharul, să moară, iar noi să devenim slujitorii stăpânului nostru. |
| 10 | El le-a zis: ‒ Fie așa cum ați spus. Cel la care va fi găsit paharul va fi slujitorul meu, dar voi ceilalți veți fi nevinovați. |
| 11 | Fiecare și-a dat repede jos sacul și l-a deschis. |
| 12 | El a căutat paharul, începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic, iar acesta a fost găsit în sacul lui Beniamin. |
| 13 | Atunci ei și-au sfâșiat hainele. Fiecare și-a încărcat măgarul și s-au întors cu toții în cetate. |
| 14 | Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif, în timp ce acesta era încă acolo, și s-au plecat la pământ înaintea lui. |
| 15 | Iosif le-a zis: ‒ Ce înseamnă fapta acesta pe care ați făcut-o? Nu știți că un om ca mine poate ghici? |
| 16 | Iuda i-a răspuns: ‒ Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem zice? Cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea slujitorilor tăi. Iată-ne sclavi ai stăpânului nostru, noi și cel la care a fost găsit paharul. |
| 17 | Dar el a zis: ‒ Nici gând să fac acest lucru! Cel la care a fost găsit paharul va fi sclavul meu, iar voi duceți-vă în pace la tatăl vostru. |
| 18 | Atunci Iuda s-a apropiat de el și a zis: ‒ Ah, stăpâne, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu și să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu ești ca Faraon. |
| 19 | Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, zicând: „Aveți un tată sau un frate?“. |
| 20 | Noi i-am răspuns stăpânului nostru: „Avem un tată bătrân, și mai este un băiat tânăr, născut la bătrânețea lui. Fratele acestuia este mort. Doar el i-a mai rămas mamei sale, iar tatăl său îl iubește“. |
| 21 | Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi: „Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei“. |
| 22 | Noi i-am spus stăpânului nostru: „Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său. Dacă l-ar părăsi pe tatăl său, acesta ar muri“. |
| 23 | Dar tu le-ai zis slujitorilor tăi: „Dacă fratele vostru mai mic nu va veni cu voi, nu-mi veți mai vedea fața“. |
| 24 | Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am spus cuvintele stăpânului nostru. |
| 25 | Când tatăl nostru ne-a zis: „Duceți-vă înapoi și cumpărați-ne puțină mâncare“, |
| 26 | noi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi și fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem fața acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“. |
| 27 | Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: „Voi știți că soția mea a născut doi fii. |
| 28 | Unul a plecat de la mine, astfel că am zis: «Sigur a fost sfâșiat de animalele sălbatice». Și nu l-am mai văzut până acum. |
| 29 | Dacă mi-l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, în suferință îmi veți coborî perii cărunți în Locuința Morților“. |
| 30 | De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, pentru că sufletul lui este nedezlipit de sufletul acestuia, |
| 31 | el va muri când va vedea că băiatul nu este. Iar slujitorii tăi vor coborî cu durere perii cărunți ai slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților. |
| 32 | Căci slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, voi fi vinovat înaintea ta, tatăl meu, pentru totdeauna“. |
| 33 | Prin urmare, dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână în locul băiatului, ca slujitor al stăpânului meu, și dă-i voie băiatului să plece împreună cu frații săi. |
| 34 | Cum să mă duc înapoi la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu! |
| 1 | Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el și a strigat: „Să iasă toată lumea afară!“. Astfel, niciunul n-a rămas cu el atunci când Iosif s-a făcut cunoscut fraților săi. |
| 2 | Și Iosif a izbucnit în plâns. Atât egiptenii, cât și cei de la curtea lui Faraon au auzit despre lucrul acesta. |
| 3 | Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?“. Dar frații săi nu i-au putut răspunde, pentru că au rămas înmărmuriți înaintea sa. |
| 4 | Atunci Iosif le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine, vă rog!“. Ei s-au apropiat de el, iar el a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-ați vândut în Egipt! |
| 5 | Acum, să nu vă întristați și să nu vă mâniați pe voi înșivă pentru că m-ați vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viață. |
| 6 | Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ și vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara și nu se va secera, |
| 7 | Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămășiță pe pământ și pentru a vă salva viețile printr-o mare eliberare. |
| 8 | Așadar, nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu. El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân în toată casa lui și domnitor peste toată țara Egiptului. |
| 9 | Duceți-vă repede la tatăl meu și spuneți-i: «Așa vorbește fiul tău Iosif: ‘Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul. Vino la mine fără întârziere. |
| 10 | Vei locui în regiunea Goșen și vei fi aproape de mine, tu, copiii tăi, nepoții tăi, turmele tale, cirezile tale și tot ceea ce este al tău. |
| 11 | Acolo îți voi asigura hrana, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăcești tu, familia ta și tot ce este al tău’». |
| 12 | Iată, ochii voștri și ochii fratelui meu Beniamin văd că sunt chiar eu cel care vă vorbește. |
| 13 | Să-i spuneți tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt și despre tot ce ați văzut. Grăbiți-vă și veniți aici cu tatăl meu“. |
| 14 | Apoi l-a îmbrățișat pe fratele său Beniamin și a plâns, în timp ce Beniamin plângea și el pe umărul lui. |
| 15 | Iosif i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe umerii lor. După aceea frații săi au vorbit cu el. |
