Folosim cookie-uri pentru a colecta statistici generale despre vizitatori, dar nu colectăm informații personale. Politica de confidentialitate
Close tab

Deutoronom 31–34

Deutoronom 31

1Moise s-a dus și a spus următoarele cuvinte înaintea întregului Israel:
2„Astăzi, eu am o sută douăzeci de ani și nu voi mai putea să vă conduc, iar Domnul mi-a zis: «Tu nu vei traversa Iordanul».
3Domnul, Dumnezeul tău, va traversa El Însuși înaintea ta, va nimici națiunile acestea dinaintea ta, iar tu le vei stăpâni. Iosua va traversa în fruntea ta, așa cum a vorbit Domnul.
4Domnul va face cu ele tot așa cum le-a făcut lui Sihon și lui Og, regii amoriți, și țărilor lor, pe care le-a nimicit.
5Domnul vi le va da vouă, iar voi să faceți potrivit cu toate poruncile pe care vi le-am dat.
6Fiți tari și curajoși! Să nu vă temeți și să nu vă îngroziți din cauza lor, fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, va merge împreună cu tine. El nu te va părăsi și nu te va lăsa“.
7Moise l-a chemat pe Iosua și i-a vorbit înaintea ochilor întregului Israel: „Fii tare și curajos, pentru că tu vei merge cu poporul acesta în țara pe care Domnul a jurat strămoșilor lor că le-o va da și îi vei conduce la moștenirea lor.
8Domnul Însuși va merge înaintea ta și va fi cu tine. El nu te va părăsi, nici nu te va uita. Să nu-ți fie teamă și să nu te înspăimânți!“.
9Moise a scris Legea aceasta și a încredințat-o preoților leviți, care duceau Chivotul legământului Domnului, și tuturor bătrânilor lui Israel.
10Moise le-a poruncit, zicând: „La fiecare șapte ani, în anul iertării datoriilor, la Sărbătoarea Corturilor,
11când tot Israelul va veni să se înfățișeze înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care El îl va alege, să citiți această Lege înaintea întregului popor, în auzul lor.
12Să strângeți împreună poporul – bărbații, femeile, copiii și străinul din cetățile voastre – ca să asculte și să învețe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, și să păzească toate cuvintele acestei Legi, împlinindu-le.
13În acest fel și copiii lor, care nu o cunosc, o vor auzi și vor învăța să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, tot timpul cât veți trăi în țara pentru care treceți Iordanul ca s-o stăpâniți“.
14Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că se apropie ziua morții tale. Cheamă-l pe Iosua și înfățișați-vă la Cortul Întâlnirii, ca să-l împuternicesc“. Moise și Iosua au venit și s-au înfățișat la Cortul Întâlnirii.
15Atunci Domnul S-a arătat în Cort într-un stâlp de nor, iar stâlpul de nor s-a oprit la intrarea Cortului.
16Domnul i-a vorbit lui Moise: „Iată, tu vei adormi alături de strămoșii tăi, iar poporul acesta se va ridica și se va prostitua, ducându-se după dumnezeii străini ai țării în care vor intra. Mă vor părăsi și vor rupe legământul pe care l-am încheiat cu ei.
17În ziua aceea, Mă voi mânia pe ei și-i voi părăsi; Îmi voi ascunde fața de ei și vor fi nimiciți. Multe rele și necazuri vor veni peste ei și atunci vor începe să se întrebe: «Oare nu ne-au ajuns aceste nenorociri din cauză că Dumnezeul nostru nu este în mijlocul nostru?».
18Iar Eu Îmi voi ascunde fața de ei în ziua aceea, din cauza tuturor faptelor rele pe care le-au comis întorcându-se spre alți dumnezei.
19Acum scrieți pentru voi cântarea aceasta și învață-i pe fiii lui Israel s-o cânte, pentru ca astfel, cântarea aceasta să fie pentru Mine un martor împotriva fiilor lui Israel.
20Când îl voi duce în țara unde curge lapte și miere, țară pe care am promis-o strămoșilor lui, și când va mânca, se va sătura și se va îngrășa, el se va întoarce spre alți dumnezei și le va sluji, iar pe Mine Mă va disprețui și va rupe legământul Meu.
21Iar când va fi lovit cu o mulțime de rele și necazuri, cântarea aceasta va mărturisi împotriva lui, pentru că ea nu va fi uitată de gura urmașilor lui. Căci Eu cunosc înclinația pe care el o are în inimă astăzi, chiar înainte să-l duc în țara pe care i-am jurat-o“.
22În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta și i-a învățat pe fiii lui Israel s-o cânte.
23El i-a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, zicând: „Fii tare și curajos, pentru că tu îi vei duce pe fiii lui Israel în țara pe care le-am promis-o, iar Eu voi fi cu tine“.
24După ce a terminat Moise de scris cuvintele acestei Legi într-o carte, de la început până la sfârșit,
25a poruncit leviților care duceau Chivotul legământului Domnului, zicând:
26„Luați această Carte a Legii și așezați-o lângă Chivotul legământului Domnului, Dumnezeul vostru. Acolo va fi ca martor împotriva ta.
27Căci eu cunosc răzvrătirea și încăpățânarea ta. Iată, ați fost răzvrătiți față de Domnul până astăzi, cât timp am fost în viață în mijlocul vostru. Cu cât mai mult, deci, după moartea mea!
28Chemați-i înaintea mea pe toți bătrânii semințiilor voastre și pe toți supraveghetorii voștri! Voi spune în auzul lor aceste cuvinte și voi lua ca martori împotriva lor cerurile și pământul.
29Fiindcă eu știu că, după moartea mea, sigur vă veți perverti și vă veți abate de la calea pe care v-am poruncit-o. În zilele de pe urmă va veni nenorocirea peste voi dacă veți face ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, mâniindu-L prin lucrarea mâinilor voastre“.
30Apoi Moise a recitat până la capăt cuvintele acestei cântări, în auzul întregii adunări a lui Israel:

Deutoronom 32

1Ascultați cu atenție, ceruri, și voi vorbi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2Ca ploaia să cadă învățătura mea și ca roua să curgă cuvintele mele, ca stropii de ploaie pe verdeață și ca aversele pe iarbă.
3Căci voi proclama Numele Domnului. Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
4El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită, căci toate căile Lui sunt drepte. Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate. El este drept și cinstit.
5Poporul I-a fost necredincios. Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur; sunt o generație pervertită și depravată.
6Așa Îl răsplătești tu pe Domnul, popor nebun și neînțelept? Nu este El Tatăl tău, Care te-a creat? El te-a făcut și te-a întemeiat.
7Aduceți-vă aminte de zilele din trecut. Gândiți-vă la anii care au trecut din generație în generație. Întreabă-l pe tatăl tău, și el îți va istorisi, pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
8Când Cel Preaînalt le-a dat națiunilor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii omului, El a stabilit granițele popoarelor în funcție de numărul fiilor lui Israel.
9Căci partea Domnului este poporul Lui; Iacov este partea Lui de moștenire.
10El l-a găsit într-o regiune pustie, într-un deșert, o pustietate plină de urlete. L-a înconjurat și S-a îngrijit de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11asemenea vulturului care își scutură cuibul și zboară deasupra puilor, care își deschide aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui.
12Domnul Și-a condus singur poporul și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
13El l-a urcat pe înălțimile țării și l-a hrănit cu roadele câmpului. L-a hrănit cu miere din stâncă și cu ulei din stânca de cremene,
14cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, cu grăsimea boabelor de grâu. Și ai băut vin, sângele strugurilor.
15Ieșurun s-a îngrășat și s-a împotrivit! Te-ai îngrășat, ai devenit greu și mare! El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
16Ei L-au făcut gelos prin dumnezei străini și L-au mâniat prin urâciuni.
17Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, sosiți de curând, de care strămoșii voștri n-au știut.
18Ai părăsit Stânca, L-ai părăsit pe Acela Care te-a născut, L-ai uitat pe Dumnezeul Care ți-a dat naștere.
19Domnul a văzut și i-a disprețuit, din cauză că fiii și fiicele Lui L-au mâniat.
20„Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El, și voi privi la sfârșitul lor, căci sunt o generație pervertită, sunt niște copii necredincioși.
21M-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu. M-au mâniat prin idolii lor deșerți. De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor; îi voi mânia printr-o națiune nebună.
22Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în adâncimea Locuinței Morților. Va distruge pământul împreună cu recoltele lui și va arde temeliile munților.
23Voi îngrămădi nenorociri peste ei, voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
24Vor fi vlăguiți de foamete, mâncați de molimă și distruși cu asprime. Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice și veninul târâtoarelor țărânei.
25Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii, iar în camere vor pieri de groază. Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara, atât copilașul, cât și bătrânul.
26Am zis că îi voi zdrobi și le voi șterge amintirea de printre oameni,
27dar Mă tem de insultele dușmanilor lor, ca nu cumva aceștia să se amăgească singuri și să zică: «Mâinile noastre au fost puternice, și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“.
28Ei sunt o națiune lipsită de sfat și nu mai există pricepere în ei.
29Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta și s-ar fi gândit la sfârșitul lor.
30Cum ar fi putut unul să urmărească o mie sau doi să pună pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor și dacă Domnul nu i-ar fi dat pe mâna acestora?
31Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră; chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta.
32Vița lor este din via Sodomei și din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt plini de venin, iar ciorchinii sunt amari.
33Vinul lor este venin de șerpi, veninul cobrelor nemiloase.
34„Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine? Nu este el pecetluit printre comorile Mele?
35A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti! Vine vremea când le vor aluneca picioarele, căci ziua distrugerii lor este aproape, și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea“.
36Căci Domnul Își va judeca poporul, dar va avea milă de slujitorii Săi când va vedea că li s-a dus puterea și că n-a mai rămas nimeni, nici ținut în închisoare, nici liber.
37„Unde le sunt dumnezeii“, va întreba El, „stânca în care se adăposteau,
38dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor și care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se ridice ei și să vă ajute! Să vă fie ei un adăpost!
39Vedeți acum că Eu Însumi sunt El! Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine. Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață, Eu rănesc și tot Eu vindec și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
40Îmi ridic mâna spre ceruri și declar: Viu sunt Eu pe vecie,
41că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată. Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge, iar sabia Mea va devora carnea. Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor, din capetele conducătorilor dușmanului“.
43Bucurați-vă, națiuni, împreună cu poporul Lui, căci El va răzbuna sângele slujitorilor Săi, Se va răzbuna pe dușmanii Lui și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
44Deci, Moise a venit împreună cu Iosua, fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului.
45Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
46le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi.
47Căci niciun cuvânt nu este lipsit de importanță; ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră, pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul“.
48În aceeași zi, Domnul i-a vorbit lui Moise:
49„Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo, în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire.
50Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
51din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în deșertul Țin, unde nu M-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel.
52Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel“.

Deutoronom 33

1Aceasta este binecuvântarea pe care Moise, omul lui Dumnezeu, a rostit-o pentru fiii lui Israel, înainte de moartea sa.
2El a zis: „ Domnul a venit din Sinai și a răsărit peste ei din Seir. A strălucit din muntele Paran și a venit din mijlocul zecilor de mii de sfinți. O lege învăpăiată le-a dat cu dreapta Lui.
3Da, El iubește popoarele! Toți sfinții Tăi sunt în mâna Ta. Ei s-au plecat la picioarele Tale și au primit cuvintele Tale.
4Moise ne-a dat Legea, moștenirea adunării lui Iacov.
5El era Împărat peste Ieșurun când se adunau conducătorii poporului împreună cu semințiile lui Israel.
6Să trăiască Ruben și să nu moară, iar bărbații lui să fie fără număr“.
7Despre Iuda a zis: „Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda și întoarce-l la poporul lui. El își apără cauza cu propriile sale mâini. Să-i fii un ajutor împotriva dușmanilor lui“.
8Despre Levi a zis: „Tumim și Urim au fost încredințate bărbatului credincios, pe care l-ai pus la încercare la Masa și l-ai certat la apele Meribei.
9El a zis despre tatăl său și despre mama sa «Nu i-am văzut!», pe frații lui nu i-a recunoscut, iar de copiii lui n-a dorit să știe, fiindcă a împlinit Cuvântul Tău și a păzit legământul Tău.
10El îl învață pe Iacov poruncile Tale și pe Israel Legea Ta. El pune tămâie înaintea Ta și jertfe întregi pe altarul Tău.
11Doamne, binecuvântează puterea lui și primește lucrarea mâinilor lui. Zdrobește coapsele celor ce se ridică împotriva lui și cei ce-l urăsc să nu se mai ridice“.
12Despre Beniamin a zis: „Preaiubitul Domnului va locui în siguranță lângă El. Domnul îl va proteja tot timpul, și el se va odihni la pieptul Lui“.
13Despre Iosif a zis: „Pământul lui să fie binecuvântat de Domnul, cu roua îmbelșugată a cerului și cu apele adânci de jos,
14cu cele mai bune roade ale soarelui și cu cele mai bune recolte ale fiecărei luni,
15cu înălțimile munților străvechi și cu bunătățile dealurilor veșnice.
16Cele mai bune daruri ale pământului, belșugul lui și bunăvoința Celui Ce a locuit în rug să vină peste capul lui Iosif, pe creștetul capului său, a celui deosebit de frații săi.
17El are grandoarea întâiului născut al taurului. Coarnele lui sunt coarnele bivolului sălbatic. Cu ele va împunge popoarele până la capătul pământului. Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim și miile lui Manase“.
18Despre Zabulon a zis: „Bucură-te, Zabulon, atunci când pleci, și tu, Isahar, în corturile tale.
19Ei vor chema popoarele pe munte și acolo vor oferi jertfele dreptății, căci vor sorbi bogăția mărilor și comorile ascunse în nisip“.
20Despre Gad a zis: „Binecuvântat să fie cel ce extinde granițele lui Gad! El se odihnește ca leul și sfârtecă brațe și capete.
21El și-a ales partea cea mai bună, căci acolo era ascunsă partea legiuitorului. El a venit cu căpeteniile poporului, a împlinit dreptatea Domnuluiși judecățile Lui cu privire la Israel“.
22Despre Dan a zis: „Dan este un pui de leu care a sărit din Bașan“.
23Despre Neftali a zis: „Neftali este îndestulat cu bunăvoință și este plin de binecuvântarea Domnului. El va moșteni vestul și sudul“.
24Despre Așer a zis: „Cel mai binecuvântat dintre fii este Așer. Să fie plăcut fraților lui și să-și înmoaie picioarele în ulei.
25Zăvoarele porților tale să fie de fier și de bronz, iar puterea ta să țină cât zilele tale.
26Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieșurun, Care străbate călare cerurile ca să te ajute și Care trece pe nori cu măreție.
27Dumnezeul cel Veșnic este un adăpost, iar sub tine sunt brațele Lui veșnice. El îi va alunga pe dușmani dinaintea ta și va zice: «Nimiciți-i!».
28Israel va locui singur la adăpost. Izvorul lui Iacov este în țara grânelor și a mustului, unde cerul lasă să cadă roua.
29Ferice de tine, Israel! Cine este ca tine, un popor eliberat de Domnul? El este scutul și ajutorul tău și sabia ta glorioasă. Dușmanii tăi te vor linguși, iar tu vei călca peste înălțimile lor“.

Deutoronom 34

1Moise s-a urcat din câmpiile Moabului pe muntele Nebo, pe vârful Pisga, care este înaintea Ierihonului. Domnul i-a arătat întreaga țară, de la Ghilad până la Dan,
2țara lui Neftali, țara lui Efraim și a lui Manase, toată țara lui Iuda până la marea din vest,
3Neghevul și toată regiunea din Valea Ierihonului, Cetatea Palmierilor, până la Țoar.
4Atunci Domnul i-a zis: „Aceasta este țara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov, zicând: «O voi da descendentului tău!». Te-am lăsat s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei traversa într-acolo“.
5Moise, slujitorul Domnului, a murit în țara Moabului, după Cuvântul Domnului.
6El l-a înmormântat în țara Moabului, în valea care este față în față cu Bet-Peor, dar nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.
7Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit, însă vederea nu-i slăbise și vigoarea nu-l părăsise.
8Fiii lui Israel l-au plâns pe Moise în câmpiile Moabului treizeci de zile. Apoi zilele de plâns și de bocet pentru Moise s-au încheiat.
9Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înțelepciunii, deoarece Moise își pusese mâinile peste el. Fiii lui Israel au ascultat de el și au împlinit ceea ce i-a poruncit Domnul prin Moise.
10Nu s-a mai ridicat în Israel niciun profet asemenea lui Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut față în față.
11N-a fost nimeni ca el în ce privește toate semnele și minunile pe care Domnul l-a trimis să le facă în țara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregii lui țări,
12și în ce privește toată mâna puternică și toată teama cea mare pe care Moise le-a arătat sub ochii întregului Israel.