| 1 | După aceea, Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: ‒ Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece, ca să țină o sărbătoare pentru Mine în deșert“. |
| 2 | Dar Faraon a răspuns: ‒ Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul și nu-l voi lăsa pe Israel să plece. |
| 3 | Atunci ei au zis: ‒ Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în deșert, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă și cu sabie. |
| 4 | Dar regele Egiptului le-a zis: ‒ Moise și Aaron, de ce distrageți poporul de la muncă? Întoarceți-vă la treburile voastre! |
| 5 | Apoi Faraon a zis: ‒ Iată cât de numeros este acum poporul țării, și voi vreți să-l opriți de la lucru! |
| 6 | În aceeași zi, Faraon le-a poruncit asupritorilor poporului și supraveghetorilor acestuia, zicând: |
| 7 | „Să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte! Să se ducă ei înșiși să-și adune paie. |
| 8 | Totuși, veți cere de la ei același număr de cărămizi pe care îl făceau înainte. Nu veți scădea nimic din el, căci sunt leneși. De aceea strigă, zicând: «Lasă-ne să plecăm, ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!». |
| 9 | Să li se îngreuneze lucrul acestor oameni, ca să se ocupe de el și să nu mai fie distras de cuvinte mincinoase“. |
| 10 | Asupritorii poporului și supraveghetorii lui au ieșit și au anunțat poporul, zicând: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie. |
| 11 | Mergeți voi înșivă și adunați-vă paie de oriunde găsiți, însă să știți că norma voastră nu va fi micșorat㻓. |
| 12 | Poporul s-a răspândit prin toată țara Egiptului ca să adune miriște în loc de paie. |
| 13 | Asupritorii îi grăbeau, zicând: „Terminați-vă lucrările, norma zilnică, la fel ca atunci când erau paie!“. |
| 14 | Supraveghetorii fiilor lui Israel, care fuseseră puși responsabili peste ei de către asupritorii numiți de Faraon, erau bătuți și întrebați: „De ce n-ați terminat ieri și astăzi norma de cărămizi pe care-o făceați înainte?“. |
| 15 | Atunci supraveghetorii fiilor lui Israel au venit și s-au plâns lui Faraon, zicând: ‒ De ce te porți așa cu slujitorii tăi? |
| 16 | Nu li se mai dau paie slujitorilor tăi și totuși ni se spune: „Faceți cărămizi!“. Iată că slujitorii tăi sunt bătuți, dar vina este a poporului tău. |
| 17 | Faraon a răspuns: ‒ Leneșilor! Asta sunteți, niște leneși! De aceea ziceți: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului“. |
| 18 | Și acum, plecați și munciți! Nu vi se vor mai da paie, dar va trebui să faceți același număr de cărămizi. |
| 19 | Supraveghetorii fiilor lui Israel și-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus: „Nu vi se va micșora norma zilnică de cărămizi!“. |
| 20 | Când au ieșit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise și cu Aaron, care stăteau acolo ca să-i întâmpine. |
| 21 | Ei le-au zis: „ Domnul să Se uite la voi și să judece, pentru că ne-ați făcut de nesuferit în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă“. |
| 22 | Atunci Moise s-a întors la Domnul și L-a întrebat: ‒ Stăpâne, de ce ai adus rău peste acest popor? De ce m-ai trimis? |
| 23 | De când am venit și i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut și mai mult rău poporului, iar Tu nu Ți-ai eliberat nicidecum poporul. |
| 1 | Domnul i-a răspuns lui Moise: ‒ Vei vedea acum ce-i voi face lui Faraon. Căci datorită unei mâini puternice, el îi va lăsa să plece; datorită unei mâini puternice, el îi va alunga din țara lui. |
| 2 | Dumnezeu i-a vorbit lui Moise și i-a zis: ‒ Eu sunt Domnul. |
| 3 | Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov ca Dumnezeul cel Atotputernic, dar cu Numele de „ Domnul“ nu M-am făcut cunoscut lor. |
| 4 | Am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau Canaanul, țara în care au locuit ca străini. |
| 5 | Tot Eu am auzit geamătul fiilor lui Israel, pe care egiptenii îi țin în sclavie, și Mi-am adus aminte de legământul Meu. |
| 6 | De aceea, așa să le spui fiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul și vă voi scoate de sub poverile egiptenilor. Vă voi elibera din sclavia lor. Vă voi răscumpăra cu brațul Meu puternic și cu faptele mărețe ale judecății. |
| 7 | Vă voi lua ca popor al Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru. Veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a eliberat de sub poverile egiptenilor. |
| 8 | Vă voi duce în țara pe care am jurat, cu mâna ridicată, că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, și vă voi da-o în stăpânire. Eu sunt Domnul“. |
| 9 | Moise le-a spus aceste cuvinte fiilor lui Israel, dar ei nu le-au luat în seamă din cauza duhului lor descurajat și a sclaviei cumplite în care se aflau. |
| 10 | Atunci Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: |
| 11 | ‒ Du-te și spune-i lui Faraon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii lui Israel să plece din țara sa. |
| 12 | Dar Moise a răspuns înaintea Domnului, zicând: ‒ Iată, fiii lui Israel nu m-au ascultat. Cum mă va asculta deci Faraon, pe mine, un vorbitor atât de slab? |
| 13 | Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron și le-a dat porunci cu privire la fiii lui Israel și la Faraon, regele Egiptului, pentru a-i putea scoate pe fiii lui Israel din țara Egiptului. |
| 14 | Acestea au fost căpeteniile familiilor părinților lor: Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, au fost: Hanoh, Palu, Hețron și Carmi. Acestea au fost clanurile lui Ruben. |
| 15 | Fiii lui Simeon au fost: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Țohar și Saul, fiul unei canaanite. Acestea au fost clanurile lui Simeon. |
| 16 | Acestea au fost numele fiilor lui Levi, potrivit genealogiilor lor: Gherșon, Chehat și Merari. Anii vieții lui Levi au fost de o sută treizeci și șapte de ani. |
| 17 | Fiii lui Gherșon au fost: Libni și Șimei, potrivit clanurilor lor. |
| 18 | Fiii lui Chehat au fost: Amram, Ițhar, Hebron și Uziel. Anii vieții lui Chehat au fost de o sută treizeci și trei de ani. |
| 19 | Fiii lui Merari au fost: Mahli și Muși. Acestea au fost clanurile lui Levi, potrivit genealogiilor lor. |
| 20 | Amram a luat-o de soție pe Iochebed, sora tatălui său. Ea i-a născut lui Amram pe Aaron și pe Moise. Anii vieții lui Amram au fost de o sută treizeci și șapte de ani. |
| 21 | Fiii lui Ițhar au fost: Korah, Nefeg și Zicri, |
| 22 | iar fiii lui Uziel: Mișael, Elțafan și Sitri. |
| 23 | Aaron a luat-o de soție pe Elișeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahșon. Ea i-a născut lui Aaron pe Nadab, pe Abihu, pe Elazar și pe Itamar. |
| 24 | Fiii lui Korah au fost: Asir, Elkana și Abiasaf. Acestea au fost clanurile korahiților. |
| 25 | Elazar, fiul lui Aaron, a luat-o de soție pe una dintre fetele lui Putiel. Ea i l-a născut pe Fineas. Acestea au fost căpeteniile familiilor leviților, potrivit clanurilor lor. |
| 26 | Iar acești Aaron și Moise sunt cei cărora le-a zis Domnul: „Scoateți-i pe fiii lui Israel din țara Egiptului, potrivit cu armatele lor“. |
| 27 | Ei sunt cei care i-au zis lui Faraon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii lui Israel să plece din Egipt – acești Moise și Aaron. |
| 28 | În ziua când i-a vorbit Domnul lui Moise în țara Egiptului, |
| 29 | El i-a zis: ‒ Eu sunt Domnul. Spune-i lui Faraon, regele Egiptului, tot ce-ți zic. |
| 30 | Însă Moise a răspuns înaintea Domnului: ‒ Dar iată că eu sunt un vorbitor slab. Cum să mă asculte pe mine Faraon? |
| 1 | Domnul i-a zis lui Moise: ‒ Vezi că te-am făcut asemenea lui Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îți va fi profet. |
| 2 | Să-i spui tot ce-ți poruncesc, iar fratele tău, Aaron, să-i spună lui Faraon să-i lase pe fiii lui Israel să iasă din țara sa. |
| 3 | Eu însă îi voi împietri inima lui Faraon și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. |
| 4 | Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și, prin faptele mărețe ale judecății, Îmi voi scoate armatele din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu. |
| 5 | Și egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor. |
| 6 | Moise și Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le-a poruncit Domnul. |
| 7 | Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani când i-au vorbit lui Faraon. |
| 8 | Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: |
| 9 | „Când Faraon vă va zice: «Faceți o minune!», atunci să-i spui lui Aaron: «Ia toiagul și aruncă-l înaintea lui Faraon». Și toiagul se va transforma în șarpe“ . |
| 10 | Moise și Aaron s-au dus la Faraon și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor săi, iar acesta s-a transformat într-un șarpe. |
| 11 | Atunci Faraon i-a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicienii Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. |
| 12 | Toți și-au aruncat toiegele și acestea s-au transformat în șerpi, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. |
| 13 | Totuși, inima lui Faraon s-a împietrit, astfel că el nu i-a ascultat pe cei doi, întocmai cum spusese Domnul. |
| 14 | Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită. Nu vrea să lase poporul să plece. |
| 15 | Du-te dimineață la Faraon și, chiar atunci când el se duce la apă, stai pe malul Nilului ca să-l întâlnești și ia în mână toiagul care s-a transformat în șarpe. |
| 16 | Să-i spui astfel: « Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine ca să-ți spun: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească în deșert. Dar iată că până acum n-ai ascultat. |
