| 1 | Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima atât lui, cât și slujitorilor săi, ca să fac aceste semne ale Mele în mijlocul lor, |
| 2 | iar voi să puteți istorisi în auzul copiilor și al nepoților voștri cât de aspru M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor și, astfel, să știți că Eu sunt Domnul“. |
| 3 | Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească. |
| 4 | Căci, dacă refuzi să-Mi lași poporul să plece, iată, voi aduce mâine lăcuste pe teritoriul tău. |
| 5 | Ele vor acoperi întinderea țării și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor devora tot ce v-a mai rămas după grindină, vor devora orice copac care crește pe câmp și |
| 6 | îți vor umple palatele, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor. Va fi ceva ce nici părinții, nici strămoșii tăi n-au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua de azi»“. Apoi ei s-au întors și au ieșit de la Faraon. |
| 7 | Slujitorii lui Faraon i-au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o capcană pentru noi? Lasă-i pe oamenii aceștia să plece ca să slujească Domnului, Dumnezeul lor. Încă nu înțelegi că Egiptul este ruinat?“. |
| 8 | Moise și Aaron au fost aduși înapoi la Faraon și el le-a zis: ‒ Duceți-vă! Slujiți Domnului, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge? |
| 9 | Moise i-a răspuns: ‒ Vom merge cu tinerii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre, pentru că avem de ținut o sărbătoare în cinstea Domnului. |
| 10 | El le-a zis: ‒ Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Aveți grijă, căci știu că aveți de gând să faceți ceva rău! |
| 11 | Nu așa; duceți-vă doar voi, bărbații, și slujiți Domnului, căci aceasta ați cerut. Și au fost alungați dinaintea lui Faraon. |
| 12 | După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să iasă lăcustele peste ea și să devoreze orice plantă din țara Egiptului, tot ce a mai rămas după grindină“. |
| 13 | Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a adus vântul de est peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s-a făcut dimineață, vântul de est a adus lăcustele. |
| 14 | Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat pe întreg teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de numeros, cum n-a mai fost vreodată și nu va mai fi. |
| 15 | Ele au acoperit întreaga țară, și tot pământul s-a înnegrit. Au devorat toate plantele din țară și tot rodul pomilor pe care l-a lăsat grindina. În toată țara Egiptului n-a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp. |
| 16 | Faraon i-a chemat repede pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, și împotriva voastră. |
| 17 | Iartă-mi păcatul și de data aceasta și rugați-vă Domnului, Dumnezeul vostru, mai ales ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte“. |
| 18 | Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. |
| 19 | Domnul a făcut să sufle dinspre vest un vânt foarte puternic, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. Nicio lăcustă n-a rămas pe întreg teritoriul Egiptului. |
| 20 | Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece. |
| 21 | Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi întuneric peste toată țara Egiptului, atât de întuneric, încât să-l poți pipăi“. |
| 22 | Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. |
| 23 | Nu se vedeau unii pe alții și timp de trei zile nu s-a ridicat niciunul din locul în care era. Dar toți fiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor. |
| 24 | Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: ‒ Duceți-vă! Slujiți Domnului. Familiile voastre pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne. |
| 25 | Moise a răspuns: ‒ Ne vei da tu în mâini jertfe și arderi-de-tot, pe care să le aducem Domnului, Dumnezeul nostru? |
| 26 | Și vitele noastre trebuie să meargă cu noi. Nicio copită nu va rămâne, căci din ele vom lua ca să-I slujim Domnului, Dumnezeul nostru, și până vom ajunge acolo nu știm ce vom folosi ca să-I slujim Domnului. |
| 27 | Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta n-a vrut să-i lase să plece. |
| 28 | Apoi Faraon i-a zis: ‒ Pleacă de la mine! Ferește-te să-mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea fața, vei muri. |
| 29 | Moise i-a răspuns: ‒ Să fie precum ai zis. Nu-ți voi mai vedea fața. |
| 1 | Domnul îi zisese lui Moise: „Voi mai aduce încă o urgie peste Faraon și peste Egipt. După aceasta, el vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de aici, de fapt el vă va alunga de tot. |
| 2 | Spune poporului ca orice om să ceară vecinului său și orice femeie să ceară vecinei ei lucruri de argint și de aur“. |
| 3 | Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea egiptenilor. Mai mult, Moise a devenit un om foarte însemnat în țara Egiptului, atât în ochii slujitorilor lui Faraon, cât și în ochii poporului. |
| 4 | Moise a zis: ‒ Așa vorbește Domnul: „La miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului. |
| 5 | Toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care stă pe tron, până la întâiul născut al slujitoarei care învârte la râșniță și până la toți întâii născuți ai vitelor. |
| 6 | Apoi va fi un mare strigăt în toată țara Egiptului, așa cum n-a mai fost și nu va mai fi. |
| 7 | Dar între fiii lui Israel nici măcar un câine nu va lătra, nici la animale, nici la oameni, ca să știți ce deosebire face Domnul între Egipt și Israel“. |
| 8 | Atunci toți acești slujitori ai tăi vor veni la mine și se vor pleca până la pământ înaintea mea, zicând: „Ieși, tu și tot poporul care te urmează!“. După aceea voi ieși. Și, plin de mânie, Moise a ieșit de la Faraon. |
| 9 | Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon nu vă va asculta, pentru ca minunile Mele să se înmulțească în țara Egiptului“. |
| 10 | Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece din țara sa. |
| 1 | Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului, zicând: |
| 2 | „Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an. |
| 3 | Să-i spuneți întregii comunități a lui Israel astfel: «În ziua a zecea a acestei luni, să se ia un miel pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. |
| 4 | Dacă o familie este prea mică pentru a mânca un miel, să-l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, în funcție de numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit în funcție de cât mănâncă fiecare om. |
| 5 | Mielul vostru să fie fără cusur: un mascul de un an. Puteți lua un miel sau un ied. |
| 6 | Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să-l înjunghie între asfințit și întuneric. |
| 7 | Să ia din sânge și să-l pună pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușilor caselor în care-l vor mânca. |
| 8 | Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc cu azime și cu ierburi amare. |
| 9 | Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript la foc, atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. |
| 10 | Să nu lăsați nimic din el până dimineață; orice va rămâne până dimineața să fie ars. |
| 11 | Să-l mâncați după ce v-ați înfășurat brâul în jurul mijlocului, v-ați pus sandalele în picioare și v-ați luat toiagul în mână. Să-l mâncați în grabă, fiindcă este mielul de Paște al Domnului. |
| 12 | Căci, în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor, și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu sunt Domnul. |
| 13 | Sângele va fi un semn pentru voi pe casele în care vă aflați. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră ca să vă distrugă atunci când voi lovi țara Egiptului. |
| 14 | Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: s-o comemorați ca pe o sărbătoare pentru Domnul. S-o comemorați de-a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. |
| 15 | Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită, din prima zi până în a șaptea zi, va fi nimicit din Israel. |
| 16 | În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de faptul că veți pregăti mâncare pentru fiecare persoană. |
| 17 | Să țineți Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeași zi am scos armatele voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi de-a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. |
| 18 | În prima lună, din seara celei de-a paisprezecea zi până în seara celei de-a douăzeci și una zi, să mâncați azime. |
| 19 | Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș. |
| 20 | Să nu mâncați nimic dospit. Să mâncați azime în toate locuințele voastre»“. |
| 21 | Moise i-a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. |
| 22 | Luați un mănunchi de isop, înmuiați-l în sângele care este în vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei lui până dimineața, |
| 23 | pentru că Domnul va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească. |
| 24 | Să țineți acest obicei ca pe o hotărâre veșnică, pentru voi și pentru copiii voștri. |
| 25 | Când veți intra în țara pe care Domnul v-o va da, așa cum a promis, să țineți acest obicei. |
| 26 | Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest obicei pentru voi?», |
| 27 | să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, pentru că El a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i-a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre»“. Poporul s-a plecat până la pământ și s-a închinat. |
| 28 | Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul lui Moise și Aaron; așa au făcut. |
| 29 | La miezul nopții, Domnul i-a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al deținutului, care era în închisoare, și întâiul născut al tuturor vitelor. |
| 30 | Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. |
| 31 | Faraon i-a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le-a zis: „Ridicați-vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți-I Domnului, așa cum ați zis. |
| 32 | Luați-vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați-mă“. |
| 33 | Egiptenii grăbeau poporul, ca să-l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“. |
| 34 | Poporul și-a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le-au înfășurat în haine și le-au pus pe umeri. |
| 35 | Fiii lui Israel au făcut așa cum le-a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte. |
| 36 | Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea egiptenilor și aceștia le-au dat ce-au cerut. Și, astfel, i-au prădat pe egipteni. |
| 37 | Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de copii. |
| 38 | De asemenea, o mulțime de oameni, din națiuni diferite, au mers împreună cu ei, precum și foarte multe vite, atât turme, cât și cirezi. |
| 39 | Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l-au adus din Egipt. Aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n-au putut să întârzie, și nici să-și pregătească provizii. |
| 40 | Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. |
| 41 | La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate armatele Domnului au ieșit din țara Egiptului. |
| 42 | Pentru că Domnul a vegheat, în noaptea aceea, să-i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de-a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinstea Domnului. |
| 43 | Domnul le-a zis lui Moise și Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: niciun străin să nu-l mănânce, |
| 44 | dar orice sclav cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis. |
| 45 | Peregrinul și zilierul să nu mănânce din el. |
| 46 | Să fie mâncat într-o singură casă. Să nu scoateți carnea afară din casă și să nu-i zdrobiți niciunul dintre oase. |
| 47 | Paștele să fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel. |
| 48 | Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească Paștele Domnului, fiecare persoană de parte bărbătească din familia lui să fie circumcisă. Doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Niciun om necircumcis să nu mănânce. |
| 49 | Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru“. |
| 50 | Toți fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul le poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut. |
| 51 | În ziua aceea, Domnul i-a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, potrivit cu armatele lor. |
