| 1 | În luna a treia de la ieșirea fiilor lui Israel din țara Egiptului, în aceeași zi, au ajuns în deșertul Sinai. |
| 2 | După ce au pornit din Refidim, au intrat în deșertul Sinai și apoi și-au așezat tabăra în deșert. Acolo, Israel și-a așezat tabăra înaintea muntelui. |
| 3 | Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Așa să vorbești Casei lui Iacov. Iată ce să le spui fiilor lui Israel: |
| 4 | «Ați văzut ce le-am făcut egiptenilor, cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus la Mine. |
| 5 | De aceea, acum, dacă veți asculta cu atenție de glasul Meu și veți ține legământul Meu, veți fi proprietatea Mea dintre toate popoarele. Deși tot pământul este al Meu, |
| 6 | voi Îmi veți fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă». Acestea sunt cuvintele pe care să le spui fiilor lui Israel“. |
| 7 | Astfel, Moise a venit, i-a chemat pe bătrânii poporului și le-a pus înainte toate cuvintele acestea, pe care i le-a poruncit Domnul. |
| 8 | Și tot poporul a răspuns împreună și a zis: „Vom face tot ce a zis Domnul“. Moise a dus înapoi Domnului cuvintele poporului. |
| 9 | Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca poporul să audă când vorbesc cu tine și să aibă întotdeauna încredere în tine“. Moise I-a spus Domnului cuvintele poporului. |
| 10 | Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la popor și sfințește-i azi și mâine. Să-și spele hainele |
| 11 | și să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunci Domnul va coborî pe muntele Sinai sub privirea întregului popor. |
| 12 | Să pui de jur împrejur limite pentru popor, zicând: «Aveți grijă să nu urcați pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se atinge de munte, sigur va fi pedepsit cu moartea». |
| 13 | Nici măcar o mână să nu-l atingă. Dacă-l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeți. Indiferent ce va fi, animal sau om, să nu trăiască! Doar când cornul de berbec va suna prelung, ei să se urce pe munte“. |
| 14 | Moise a coborât de pe munte la popor. A sfințit poporul, și ei și-au spălat hainele. |
| 15 | El a zis poporului: „Fiți gata pentru a treia zi. Să nu vă apropiați de vreo femeie“. |
| 16 | În dimineața celei de-a treia zi au fost tunete și fulgere. Un nor gros acoperea muntele și un sunet de trâmbiță se auzea foarte tare, așa că tot poporul din tabără s-a cutremurat. |
| 17 | Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu, și au stat la poalele muntelui. |
| 18 | Muntele Sinai era acoperit în întregime cu fum, pentru că Domnul a coborât acolo în foc. Fumul se înălța ca fumul unui cuptor și tot muntele se cutremura cu putere. |
| 19 | În timp ce trâmbița suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, și glasul lui Dumnezeu îi răspundea. |
| 20 | Când a coborât Domnul pe vârful muntelui Sinai, El l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s-a urcat acolo. |
| 21 | Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ‒ Coboară și avertizează poporul să nu se năpustească să se uite la Domnul, pentru ca nu cumva să moară mulți dintre ei. |
| 22 | Chiar și preoții care se apropie de Domnul trebuie să se sfințească, pentru ca nu cumva Domnul să izbucnească împotriva lor. |
| 23 | Moise I-a răspuns Domnului: ‒ Poporul nu are voie să urce pe muntele Sinai, pentru că Tu Însuți ne-ai avertizat, zicând: „Pune limite în jurul muntelui și sfințește-l“. |
| 24 | Domnul i-a zis: ‒ Du-te, coboară, apoi suie-te din nou aici împreună cu Aaron, dar nu lăsa nici preoții, nici poporul să se repeadă să se suie la Domnul, ca nu cumva El să izbucnească împotriva lor. |
| 25 | Moise a coborât la popor și le-a zis aceste lucruri. |
| 1 | Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând: |
| 2 | „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din țara Egiptului, din casa sclavilor. |
| 3 | Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine! |
| 4 | Să nu-ți faci vreun chip cioplit și nici vreo înfățișare a ceea ce este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. |
| 5 | Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinților lor, până la a treia sau a patra generație a celor ce Mă urăsc |
| 6 | și arăt îndurare față de mii de generații ale celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. |
| 7 | Să nu folosești nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui. |
| 8 | Adu-ți aminte de ziua de Sabat, ca s-o sfințești! |
| 9 | Să lucrezi șase zile și să-ți faci toată lucrarea ta, |
| 10 | dar ziua a șaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău. Să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău sau fata ta, nici slujitorul tău, nici slujitoarea ta, nici vitele tale și nici străinul care locuiește în cetatea ta. |
| 11 | Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea și tot ce este în ele, dar în ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat și a sfințit-o. |
| 12 | Să-ți respecți tatăl și mama, ca să ai viață lungă în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. |
| 13 | Să nu ucizi! |
| 14 | Să nu comiți adulter! |
| 15 | Să nu furi! |
| 16 | Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău! |
| 17 | Să nu poftești casa semenului tău! Să n-o poftești pe soția semenului tău, nici pe slujitorul lui, nici pe slujitoarea lui, nici boul lui, nici măgarul lui și nici vreun alt lucru care este al semenului tău“. |
| 18 | Tot poporul vedea tunetele și fulgerele, auzea sunetul trâmbiței și vedea muntele fumegând. Când poporul a văzut, a tremurat de frică și a stat la depărtare. |
| 19 | Ei i-au zis lui Moise: ‒ Vorbește tu cu noi și vom asculta. Dar să nu mai vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să murim! |
| 20 | Moise a răspuns poporului: ‒ Nu vă temeți, căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare și să aveți teama de El înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți. |
| 21 | Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu. |
| 22 | Domnul i-a zis lui Moise: „Așa să le vorbești fiilor lui Israel: «Voi înșivă ați văzut că v-am vorbit din Ceruri. |
| 23 | Să nu vă faceți dumnezei de argint, pe care să-i puneți alături de Mine, și să nu vă faceți dumnezei de aur. |
| 24 | Să-Mi faci un altar de pământ și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de pace, oile tale și vitele tale. În orice loc în care voi face ca Numele Meu să fie amintit, voi veni la tine și te voi binecuvânta. |
| 25 | Dacă-Mi vei face un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, pentru că, atunci când vei pune dalta pe piatră, o vei întina. |
| 26 | Să nu te urci pe trepte la altarul Meu, pentru ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui». |
| 1 | Acestea sunt judecățile pe care trebuie să le pui înaintea lor: |
| 2 | «Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească timp de șase ani, iar în al șaptelea an să plece liber, fără să plătească nimic. |
| 3 | Dacă a venit singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece și soția lui împreună cu el. |
| 4 | Dacă stăpânul lui i-a dat o soție, iar ea i-a născut fii sau fiice, soția și copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur. |
| 5 | Dar dacă sclavul va zice: ‘Îmi iubesc stăpânul, soția și copiii și nu doresc să plec ca să fiu liber’, |
| 6 | atunci stăpânul lui să-l aducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de ușă sau de tocul ușii și să-i străpungă urechea cu o andrea. Astfel, el îi va sluji pentru totdeauna. |
| 7 | Dacă un om își va vinde fata ca slujitoare, ea să nu plece așa cum pleacă sclavii. |
| 8 | De asemenea, dacă ea nu-i va mai plăcea stăpânului care a ales-o, acesta trebuie să permită răscumpărarea ei. Nu va avea dreptul s-o vândă unui popor străin, deoarece și-a încălcat angajamentul. |
| 9 | Dacă a dat-o fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fetelor. |
| 10 | Dacă însă își va lua o altă soție, să nu-i scadă celei dintâi nimic din hrana, îmbrăcămintea și drepturile ei de soție. |
| 11 | Dacă nu face aceste trei lucruri pentru ea, atunci ea va putea să plece de la el fără nicio despăgubire, fără să plătească argint. |
| 12 | Când cineva lovește un om și acesta moare, să fie pedepsit cu moartea. |
| 13 | Dacă n-a stat la pândă ca să-l omoare, ci Dumnezeu a îngăduit să se întâmple aceasta prin mâna lui, îi voi stabili un loc în care să fugă. |
| 14 | Însă, dacă un om pune la cale să-l ucidă pe semenul său prin vicleșug, chiar și de la altarul Meu să-l iei ca să fie omorât! |
| 15 | Cel ce-și lovește tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea. |
| 16 | Cine răpește un om și-l vinde – sau chiar dacă omul este găsit în mâna răpitorului – să fie pedepsit cu moartea. |
| 17 | Cel ce-și blestemă tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea. |
| 18 | Dacă se vor certa doi oameni, și unul îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, iar acesta din urmă nu va muri, ci va fi nevoit să stea la pat, |
| 19 | cel care l-a lovit să nu fie pedepsit dacă rănitul va putea să se ridice după o vreme și să umble afară cu ajutorul toiagului său. Va trebui însă să-l despăgubească pe cel rănit pentru inactivitatea lui și să-l îngrijească până când acesta se va vindeca. |
| 20 | Dacă un om va lovi cu bățul pe slujitorul său – sau pe slujitoarea sa – iar acesta va muri sub mâna lui, va trebui să fie răzbunat. |
| 21 | Dar dacă slujitorul se ridică după o zi sau două, să nu fie răzbunat, căci este argintul stăpânului său. |
| 22 | Dacă se vor lupta niște bărbați și vor lovi o femeie însărcinată, iar copiii acesteia se vor naște prematur, fără nicio altă nenorocire, cel vinovat va trebui să plătească așa cum stabilește soțul femeii și să dea potrivit cu ceea ce stabilesc judecătorii. |
| 23 | Dar, dacă se va întâmpla vreo nenorocire, vei da viață pentru viață, |
| 24 | ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, |
| 25 | arsură pentru arsură, rană pentru rană și vânătaie pentru vânătaie. |
| 26 | Dacă un om va lovi ochiul slujitorului său sau ochiul slujitoarei sale și-l distruge, îi va lăsa să plece liberi ca despăgubire pentru ochi. |
| 27 | Dacă va face să cadă un dinte al slujitorului său sau un dinte al slujitoarei sale, îi va lăsa să plece liberi ca despăgubire pentru dinte. |
| 28 | Dacă un bou va împunge și va omorî un bărbat sau o femeie, boul să fie omorât cu pietre. Să nu i se mănânce carnea, iar stăpânul boului să fie considerat nevinovat. |
| 29 | Dar dacă boul împungea mai dinainte, și stăpânul lui a fost avertizat, însă nu l-a ținut sub pază, boul să fie omorât cu pietre, când va omorî un bărbat sau o femeie, iar stăpânul lui să fie omorât și el. |
| 30 | Dacă stăpânului i se va stabili un preț de răscumpărare, să dea tot ce se va stabili pentru răscumpărarea vieții lui. |
| 31 | Dacă boul va împunge un băiat sau dacă va împunge o fată, să i se facă stăpânului după aceeași lege. |
| 32 | Dacă boul va împunge un slujitor sau o slujitoare, să se dea stăpânului acestora treizeci de șecheli de argint, iar boul să fie omorât cu pietre. |
| 33 | Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n-o acoperă, iar un bou sau un măgar cade în ea, |
| 34 | stăpânul gropii să-l despăgubească cu argint pe stăpânul animalului mort, iar animalul mort să-i rămână lui. |
| 35 | Dacă boul unui om va împunge boul semenului său, iar boul acestuia moare, vor vinde boul viu, vor împărți argintul și vor împărți și boul mort. |
| 36 | Sau dacă se știa mai dinainte că boul obișnuia să împungă, și stăpânul lui nu l-a ținut sub pază, atunci stăpânul trebuie să plătească bou pentru bou, iar animalul mort să-i rămână lui. |
| 1 | Dacă un om fură un bou sau o oaie și taie animalul sau îl vinde, să dea cinci boi pentru fiecare bou furat și patru oi pentru fiecare oaie. |
| 2 | Dacă hoțul este prins spărgând, și el este lovit și moare, cel care l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. |
| 3 | Dar, dacă primește lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l-a lovit va fi vinovat de moartea sa. Hoțul prins trebuie să plătească întreaga despăgubire. Dacă nu are ce să dea, să fie vândut și, astfel, să plătească pentru furtul lui. |
| 4 | Când animalul furat, fie el bou, măgar sau oaie, este găsit viu în mâna hoțului, acesta să plătească dublu. |
| 5 | Dacă un om își lasă turma să pască pe un teren sau într-o vie, sau dacă își lasă vitele să facă stricăciuni pe terenul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun pe terenul său ori în via sa. |
| 6 | Dacă izbucnește un foc care cuprinde spinii și arde grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg terenul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire. |
| 7 | Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare, și acestea sunt furate din casa celui din urmă, atunci hoțul, dacă este prins, trebuie să plătească dublu. |
| 8 | Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să fie adus înaintea lui Dumnezeu, ca să se descopere dacă nu cumva și-a însușit el bunurile semenului său. |
| 9 | În orice dispută cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una dintre părți spune: ‘Este a mea’, cauza amândurora va fi adusă înaintea lui Dumnezeu. Cel pe care-l va condamna Dumnezeu să plătească dublu semenului său. |
| 10 | Dacă cineva îi încredințează semenului său un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal pentru a fi supravegheat, și animalul moare, este rănit sau este capturat fără să vadă cineva, |
| 11 | să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul, va mărturisi că n-a pus mâna pe bunurile semenului său. Stăpânul va accepta jurământul și, astfel, celălalt nu va plăti. |
| 12 | Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să-i plătească stăpânului despăgubire. |
| 13 | Dacă a fost sfâșiat de animale sălbatice, să fie adus ca dovadă; nu va plăti despăgubire pentru animalul sfâșiat. |
| 14 | Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se lovește sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l-a împrumutat va trebui să plătească. |
| 15 | Dacă stăpânul a fost cu el, nu va trebui să plătească. Dacă animalul a fost închiriat, prețul chiriei va acoperi pierderea. |
| 16 | Dacă un om va ademeni o fecioară care nu este logodită și se va culca cu ea, va trebui să-i plătească zestrea și s-o ia de soție. |
| 17 | Dacă tatăl ei nu vrea nicidecum să i-o dea de soție, el îi va plăti în argint prețul zestrei unei fecioare. |
| 18 | Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. |
| 19 | Oricine se culcă cu un animal să fie pedepsit cu moartea. |
| 20 | Cel ce aduce jertfe unui dumnezeu, altuia decât Domnului, să fie dat spre nimicire. |
| 21 | Să nu-l nedreptățești pe străin și să nu-i faci rău, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului. |
| 22 | Să nu-i asuprești pe văduvă sau pe orfan. |
| 23 | Dacă îi tot asuprești, și ei continuă să strige către Mine după ajutor, sigur le voi auzi strigătul. |
| 24 | Mânia Mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia. Soțiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voștri, orfani. |
| 25 | Dacă împrumuți argint vreunuia din poporul Meu, săracului de lângă tine, să nu te porți cu el ca un cămătar și să nu-i ceri dobândă. |
| 26 | Dacă iei haina semenului tău drept garanție, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, |
| 27 | căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care își învelește trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt plin de har. |
| 28 | Să nu-L blasfemiezi pe Dumnezeu și să nu-l blestemi pe conducătorul poporului tău. |
| 29 | Să nu întârzii să-Mi aduci din plinătatea secerișului tău și din sucul livezii tale. Pe întâiul născut dintre fiii tăi să Mi-l dai Mie. |
| 30 | Să faci la fel cu boul tău și cu oaia ta: șapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi-l dai Mie. |
| 31 | Să-Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați carne de animal sălbatic care a fost sfâșiat pe câmp, ci s-o aruncați la câini. |
| 1 | Să nu răspândești minciuni. Să nu te alături celui rău pentru a fi un martor mincinos. |
| 2 | Să nu te iei după mulțime, ca să faci răul. Când depui mărturie la judecată, să nu treci de partea celor mulți ca să pervertești dreptatea, |
| 3 | și nici să nu-l favorizezi la judecată pe cel sărac. |
| 4 | Dacă întâlnești boul sau măgarul rătăcit al dușmanului tău, trebuie să i-l duci înapoi. |
| 5 | Dacă vezi măgarul celui ce te urăște căzut sub povară, să nu-l lași acolo, ci să-l ajuți să o ia de pe el. |
| 6 | Să nu încalci dreptatea care i se cuvine săracului la judecată. |
| 7 | Ferește-te de acuzații false și nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu nu-l voi considera drept pe cel vinovat. |
| 8 | Să nu iei mită, căci mita îi orbește pe cei ce văd clar și pervertește cuvintele celor drepți. |
| 9 | Să nu-l asuprești pe străin, căci voi cunoașteți viața străinului, deoarece și voi ați fost străini în țara Egiptului. |
| 10 | Timp de șase ani să semeni pământul și să-i aduni rodul, |
| 11 | dar în al șaptelea an să-l lași să se odihnească nesemănat, pentru ca săracii din poporul tău să poată mânca, iar ceea ce mai rămâne să fie mâncat de vietățile câmpului. Să faci la fel cu via și cu măslinii. |
| 12 | Șase zile să lucrezi, iar în a șaptea zi să te odihnești, pentru ca astfel și boul, și măgarul tău să se poată odihni, precum și fiul slujitoarei tale născut în casa ta, și străinul. |
| 13 | Să păziți tot ce v-am spus. Să nu amintiți numele altor dumnezei: să nu fie auzit din gura ta. |
| 14 | De trei ori pe an să ții sărbători în cinstea Mea. |
| 15 | Să ții Sărbătoarea Azimelor. Așa cum ți-am poruncit, să mănânci azime timp de șapte zile, la vremea hotărâtă, și anume în luna abib, pentru că în luna aceasta ai ieșit din Egipt. Nimeni să nu se înfățișeze înaintea Mea cu mâinile goale. |
| 16 | Să ții Sărbătoarea Recoltei, a primelor roade ale muncii tale, din ceea ce ai semănat pe câmp. Să ții Sărbătoarea Culesului la sfârșitul anului, atunci când strângi de pe câmp rodul muncii tale. |
| 17 | De trei ori pe an, toți bărbații să se înfățișeze înaintea Stăpânului Domn. |
| 18 | Să nu aduci sângele jertfei Mele împreună cu pâine dospită, iar grăsimea de la sărbătoarea Mea să nu rămână până dimineața. |
| 19 | Primele roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale. |
| 20 | Iată, trimit un Înger înaintea ta, ca să te păzească pe drum și să te ducă în locul pe care l-am pregătit. |
| 21 | Fii foarte atent la el și ascultă-I glasul. Nu te răzvrăti împotriva Lui, pentru că nu vă va ierta fărădelegea, căci Numele Meu este în El. |
| 22 | Dacă vei asculta cu atenție de glasul Lui și vei face tot ce-ți voi spune, Eu voi fi dușmanul dușmanilor tăi și vrăjmașul vrăjmașilor tăi. |
| 23 | Când Îngerul Meu va merge înaintea ta și te va conduce la amoriți, la hitiți, la periziți, la canaaniți, la hiviți și la iebusiți, Eu îi voi nimici, |
| 24 | dar tu să nu te pleci înaintea dumnezeilor lor și să nu le slujești. Să nu urmezi faptele lor, ci să-i nimicești cu desăvârșire și să le dărâmi stâlpii sacri. |
| 25 | Voi să-I slujiți Domnului, Dumnezeul vostru, iar El îți va binecuvânta pâinea și apele. Voi îndepărta boala din mijlocul tău. |
| 26 | Nu va fi nicio femeie în țara ta care să piardă sarcina sau să nu poată rămâne însărcinată. Voi face să fie deplin numărul zilelor vieții tale. |
| 27 | Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi trimite panica în toate popoarele la care vei ajunge și voi face ca toți dușmanii tăi să fugă dinaintea ta. |
| 28 | Voi trimite înaintea ta viespi care îi vor alunga pe hiviți, pe canaaniți și pe hitiți. |
| 29 | Totuși, nu-i voi alunga dinaintea ta într-un singur an, ca nu cumva țara să ajungă o pustietate și vietățile câmpului să se înmulțească împotriva ta. |
| 30 | Puțin câte puțin, îi voi alunga dinaintea ta, până vei crește la număr și vei stăpâni țara. |
| 31 | Îți voi stabili granițele de la Marea Roșie până la Marea Filistenilor și de la deșert până la râu, căci Eu îi voi da în mâinile tale pe locuitorii țării, și tu îi vei alunga dinaintea ta. |
| 32 | Tu însă să nu închei legământ cu ei sau cu dumnezeii lor. |
| 33 | Să nu le dai voie să locuiască în țara ta, ca să nu te facă să păcătuiești împotriva Mea, căci, dacă vei sluji dumnezeilor lor, aceasta va fi o capcană pentru tine»“. |
| 1 | Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Suiți-vă la Domnul, tu, Aaron, Nadab, Abihu și șaptezeci dintre bătrânii lui Israel, și închinați-vă de departe. |
| 2 | Doar Moise să se apropie de Domnul. Ceilalți să nu se apropie, iar poporul să nu se suie cu el“. |
| 3 | Moise s-a întors și a istorisit poporului toate cuvintele Domnului și toate judecățile. Întreg poporul a răspuns într-un glas și a zis: „Vom face tot ce a zis Domnul!“. |
| 4 | Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dimineața, a construit un altar la poalele muntelui și a ridicat doisprezece stâlpi pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel. |
| 5 | A trimis niște tineri dintre fiii lui Israel, care au adus arderi-de-tot și au înjunghiat tauri ca jertfe de pace în cinstea Domnului. |
| 6 | Moise a luat jumătate din cantitatea de sânge și a turnat-o în niște vase, iar cu jumătatea cealaltă a stropit altarul. |
| 7 | Apoi a luat Cartea Legământului și a citit-o în auzul poporului. Ei au zis: „Vom face tot ce a spus Domnul și-L vom asculta!“. |
| 8 | Atunci Moise a luat sângele și a stropit poporul, zicând: „Iată sângele legământului pe care l-a încheiat Domnul cu voi pe baza tuturor acestor cuvinte“. |
| 9 | După aceea, Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab, Abihu și cu șaptezeci dintre bătrânii lui Israel |
| 10 | și L-au văzut cu toții pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir, asemenea cerului senin. |
| 11 | Dumnezeu nu Și-a întins mâna împotriva conducătorilor fiilor lui Israel. Ei L-au văzut pe Dumnezeu și au mâncat și au băut. |
| 12 | Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte și rămâi acolo. Îți voi da niște table de piatră cu Legea și poruncile pe care le-am scris spre învățătura lor“. |
| 13 | Moise s-a ridicat și, împreună cu Iosua, slujitorul său, s-a urcat pe muntele lui Dumnezeu. |
| 14 | El le-a zis bătrânilor: „Așteptați-ne aici până ne vom întoarce la voi. Iată că Aaron și Hur vor rămâne cu voi, așa că, dacă va avea cineva vreo neînțelegere, să meargă la ei“. |
| 15 | Moise s-a urcat pe munte, iar norul a acoperit muntele. |
| 16 | Gloria Domnului s-a așezat pe muntele Sinai, iar norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul l-a chemat pe Moise din nor. |
| 17 | Înfățișarea gloriei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, sub privirea fiilor lui Israel. |
| 18 | Moise a intrat în nor și s-a urcat pe munte. El a rămas acolo timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. |
