1 | În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S-a așezat lângă mare. |
2 | În jurul Lui s-au adunat mari mulțimi de oameni, astfel că El S-a urcat într-o barcă și S-a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm. |
3 | El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. |
4 | În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le-au mâncat. |
5 | Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau mult pământ. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc, |
6 | dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s-au uscat. |
7 | Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le-au sufocat. |
8 | Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci. |
9 | Cine are urechi să audă!“. |
10 | Ucenicii s-au apropiat și I-au zis: ‒ De ce le vorbești în pilde? |
11 | Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. |
12 | Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. |
13 | De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, „deși văd, nu văd, și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg“. |
14 | Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu urechile, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu ochii, dar nicidecum nu veți pricepe. |
15 | Căci inima acestui popor s-a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec!“ . |
16 | Dar ferice de ochii voștri pentru că văd, și de urechile voastre pentru că aud! |
17 | Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit! |
18 | Ascultați deci semnificația pildei semănătorului: |
19 | când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. |
20 | Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și-l primește imediat cu bucurie, |
21 | dar nu are rădăcină în el însuși, ci este temporar. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el cade imediat. |
22 | Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. |
23 | Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci. |