| 27 | Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu. Ei au agitat toată mulțimea și au pus mâna pe el, |
| 28 | strigând: „Bărbați israeliți, veniți în ajutor! Acesta este omul care-i învață pe toți, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii și împotriva acestui loc! Ba încă a adus și niște greci în Templu și a întinat acest loc sfânt!“. |
| 29 | Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofimos efeseanul împreună cu Pavel și credeau că Pavel îl adusese în Templu. |
| 30 | Toată cetatea s-a pus în mișcare, și poporul a alergat într-acolo. L-au prins pe Pavel, l-au târât afară din Templu, și au fost încuiate imediat ușile. |
| 31 | În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este cuprins de agitație. |
| 32 | Acesta a luat imediat niște soldați și niște centurioni și a alergat la ei. Când i-au văzut pe tribun și pe soldați, au încetat să-l mai bată pe Pavel. |
| 33 | Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine era și ce făcuse. |
| 34 | Unii din mulțime strigau una, alții alta, așa că, din cauza tulburării, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. |
| 35 | Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldați, din cauza violenței mulțimii. |
| 36 | Căci mulțimea poporului mergea după el, strigând: „La moarte cu el!“. |
| 37 | Tocmai când urma să fie dus în fort, Pavel i-a zis tribunului: ‒ Îmi este îngăduit să-ți spun ceva? Tribunul l-a întrebat: ‒ Știi grecește? |
| 38 | Deci nu ești tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală și i-a dus în deșert pe cei patru mii de asasini? |
| 39 | Pavel i-a răspuns: ‒ Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu lipsită de importanță. Te rog, dă-mi voie să vorbesc poporului! |
| 40 | Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba ebraică astfel: |
| 1 | „Frați și părinți, ascultați-mi acum apărarea față de voi!“. |
| 2 | Când au auzit ei că li se adresează în limba ebraică, au făcut și mai multă liniște. Pavel a zis: |
| 3 | „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta și am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu strictețea Legii noastre părintești, fiind tot atât de plin de zel față de Dumnezeu cum sunteți voi toți astăzi. |
| 4 | Am persecutat până la moarte această Cale și am legat și aruncat în închisoare bărbați și femei, |
| 5 | după cum îmi sunt martori atât marele preot, cât și tot Sfatul Bătrânilor. De la ei am primit scrisori pentru frații din Damasc, ca să merg și să-i aduc legați la Ierusalim chiar și pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți. |
| 6 | În timp ce eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. |
| 7 | Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuți?». |
| 8 | Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?». El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus nazarineanul, Cel pe Care tu Îl persecuți!». |
| 9 | Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înțelegeau cuvintele Celui Care-mi vorbea. |
| 10 | Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc, și acolo ți se va spune despre toate lucrurile pe care ai fost desemnat să le faci». |
| 11 | Fiindcă n-am mai putut vedea, din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au luat de mână și m-au dus în Damasc. |
| 12 | Un anume Ananias, bărbat temător de Dumnezeu, potrivit Legii, care avea o bună mărturie printre toți iudeii care locuiau acolo, |
| 13 | a venit la mine și, stând alături de mine, mi-a zis: «Frate Saul, să-ți revină vederea chiar acum!». Chiar în clipa aceea mi-a revenit vederea și m-am uitat la el. |
| 14 | Ananias a zis: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales ca să-I cunoști voia, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi un mesaj din gura Lui, |
| 15 | pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. |
| 16 | Iar acum, ce aștepți? Ridică-te, fii botezat și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!». |
| 17 | După ce m-am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească |
| 18 | și L-am văzut pe Domnul zicându-mi: «Grăbește-te, ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!». |
| 19 | Eu am zis: «Doamne, ei știu că eu îi aruncam în închisoare și îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine, |
| 20 | iar când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, dându-mi acordul și păzind hainele celor ce-l omorau». |
| 21 | Însă El mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe, la neevrei!»“. |
| 22 | Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi și-au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu merită să trăiască!“. |
| 23 | În timp ce ei țipau, își azvârleau hainele și aruncau cu praf în aer, |
| 24 | tribunul a poruncit ca Pavel să fie dus în fort, cerând să fie interogat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau așa împotriva lui. |
| 25 | Dar când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n-a fost judecat?“. |
| 26 | Auzind aceasta, centurionul s-a dus la tribun și l-a anunțat, zicând: „Ce vrei să faci? Căci omul acesta este roman“. |
| 27 | Tribunul a venit și l-a întrebat: ‒ Spune-mi, ești roman? Pavel a zis: ‒ Da. |
| 28 | Tribunul a răspuns: ‒ Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Pavel i-a zis: ‒ Eu sunt chiar născut roman. |
| 29 | Atunci cei ce urmau să-l interogheze s-au îndepărtat imediat de la el, iar tribunul, aflând că este cetățean roman, s-a temut, pentru că-l legase. |
| 30 | În ziua următoare, dorind să știe exact de ce era acuzat de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune conducătorii preoților și tot Sinedriul. Apoi l-a adus pe Pavel jos și l-a pus să stea înaintea lor. |
| 1 | Pavel s-a uitat la cei din Sinedriu și le-a zis: ‒ Fraților, eu mi-am trăit viața cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta. |
| 2 | Marele preot Ananias le-a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. |
| 3 | Atunci Pavel i-a zis: ‒ Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, încălcând astfel Legea? |
| 4 | Cei care stăteau lângă el i-au zis: ‒ Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu? |
| 5 | Pavel le-a răspuns: ‒ N-am știut, fraților, că este marele preot. Căci este scris: „Să nu-l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău“ . |
| 6 | Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu: ‒ Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu, și din cauza speranței în învierea morților sunt judecat eu! |
| 7 | Când a spus aceasta, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. |
| 8 | Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. |
| 9 | S-a făcut mult vacarm, iar câțiva cărturari din gruparea fariseilor s-au ridicat și au început să se certe, zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta. Dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“. |
| 10 | Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i-a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le-a poruncit soldaților să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în fort. |
| 11 | În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i-a zis: „Fii curajos! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să depui mărturie și în Roma“. |
| 12 | Când s-a făcut ziuă, iudeii au pus la cale o conspirație și s-au legat cu blestem, zicând că nu vor mânca și nu vor bea nimic până când nu-l vor omorî pe Pavel. |
| 13 | Cei ce au pus la cale această conspirație erau mai mult de patruzeci de oameni. |
| 14 | Ei s-au apropiat de conducătorii preoților și de bătrâni și le-au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu-l omorâm pe Pavel. |
| 15 | Acum, deci, voi, împreună cu Sinedriul, trimiteți-i vorbă tribunului să-l aducă la voi ca și cum ar urma să cercetați mai amănunțit lucrurile privitoare la el. Și înainte să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm“. |
| 16 | Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această capcană, s-a dus, a intrat în fort și l-a anunțat pe Pavel. |
| 17 | Atunci Pavel l-a chemat pe unul dintre centurioni și i-a zis: „Condu-l pe tânărul acesta la tribun, fiindcă are ceva să-l anunțe!“. |
| 18 | Atunci centurionul l-a luat, l-a dus la tribun și a zis: ‒ Deținutul Pavel m-a chemat și m-a rugat să-l aduc pe acest tânăr la tine, pentru că are ceva să te anunțe. |
| 19 | Tribunul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: ‒ Ce ai să mă anunți? |
| 20 | El i-a zis: ‒ Iudeii s-au înțeles să-ți ceară mâine să-l duci pe Pavel în Sinedriu, ca și cum urmează să-l interogheze mai amănunțit. |
| 21 | Dar tu să nu te lași convins. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și nici să nu bea, până când nu-l vor omorî; iar acum sunt gata și așteaptă aprobare de la tine! |
| 22 | Tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i: ‒ Să nu spui nimănui că mi-ai descoperit aceste lucruri! |
| 23 | I-a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni și le-a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași ca să meargă până în Cezareea, la ceasul al treilea din noapte, |
| 24 | și aduceți cai și pentru Pavel, ca să-l puneți călare și să-l duceți teafăr la guvernatorul Felix!“. |
| 25 | Tribunul a scris o scrisoare care avea următorul conținut: |
| 26 | „Claudius Lisias, către preaalesul guvernator Felix. Salutări! |
| 27 | Omul acesta a fost prins de către iudei și era să fie omorât de ei; dar, când am aflat că este cetățean roman, am venit cu soldații și l-am salvat. |
| 28 | Dorind să aflu și motivul pentru care îl acuzau, l-am dus în Sinedriul lor |
| 29 | și am găsit că era acuzat pentru niște controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nicio acuzație pentru care să merite să fie pedepsit cu moartea sau să fie pus în lanțuri. |
| 30 | Am fost anunțat, însă, că există o conspirație împotriva acestui om, așa că l-am trimis imediat la tine, poruncindu-le și acuzatorilor lui să-ți spună ce au împotriva lui. Fii sănătos!“. |
| 31 | Așadar, soldații, luându-l pe Pavel, așa cum li se poruncise, l-au dus în timpul nopții în Antipatris. |
| 32 | În ziua următoare, soldații i-au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la fort. |
| 33 | Când au ajuns în Cezareea, călăreții i-au înmânat guvernatorului scrisoarea și l-au înfățișat și pe Pavel înaintea lui. |
| 34 | Guvernatorul a citit scrisoarea și l-a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, |
| 35 | a zis: „Te voi audia când vor veni și acuzatorii tăi“. Și a poruncit să fie ținut sub pază în palatul lui Irod. |
