1 | Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei. |
2 | Câțiva oameni evlavioși l-au înmormântat pe Ștefan și l-au jelit mult. |
3 | Saul însă devasta biserica. El intra prin case, lua cu forța bărbați și femei și-i arunca în închisoare. |
4 | Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. |
5 | Filip s-a dus într-o cetate a Samariei și L-a proclamat pe Cristos celor de acolo. |
6 | Toate mulțimile erau atente la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. |
7 | Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați. |
8 | Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea. |
9 | În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea poporul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. |
10 | Și toți care îl ascultau cu atenție, de la cel mai mic până la cel mai mare, spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»“. |
11 | Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. |
12 | Dar când l-au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. |
13 | Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea tot timpul în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau. |
14 | Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. |
15 | Când au ajuns acolo, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. |
16 | Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus. |
17 | Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt. |
18 | Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, |
19 | zicând: ‒ Dați-mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt! |
20 | Petru însă i-a zis: ‒ Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obține cu bani! |
21 | Tu n-ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu! |
22 | Pocăiește-te deci de această răutate a ta și roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ți ierte această intenție a inimii tale, |
23 | căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății! |
24 | Simon, răspunzând, a zis: ‒ Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine! |
25 | După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor. |