Folosim cookie-uri pentru a colecta statistici generale despre vizitatori, dar nu colectăm informații personale. Politica de confidentialitate
Close tab

Ezra 1–3

Ezra 1

1În primul an al lui Cirus, împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, și acesta a cerut să se vestească prin viu grai și în scris, în toată împărăția sa, următoarele:
2Așa vorbește Cirus, împăratul Persiei: „ Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă în Ierusalim, în Iuda.
3Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el! Să meargă în Ierusalim, în Iuda, ca să construiască acolo Casa Domnului, Dumnezeul lui Israel. El este Dumnezeul Care locuiește la Ierusalim.
4Fiecare supraviețuitor, în orice loc s-ar afla, să fie ajutat de oamenii din acele locuri cu argint, cu aur, cu diferite bunuri și cu vite, precum și cu daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu din Ierusalim“.
5Atunci căpeteniile familiilor lui Iuda și ale lui Beniamin, preoții, leviții – toți aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu – s-au ridicat ca să meargă să construiască în Ierusalim Casa Domnului.
6Toți cei dimprejurul lor i-au sprijinit cu argint, cu aur, cu bunuri, cu vite și cu lucruri scumpe, pe lângă tot felul de daruri de bunăvoie.
7Împăratul Cirus a adus obiectele Casei Domnului, cele care fuseseră luate de Nebucadnețar de la Ierusalim și puse în casa dumnezeilor săi.
8Cirus, împăratul Persiei, le-a adus prin mâna vistiernicului Mitredat, iar acesta le-a numărat înaintea lui Șeșbațar, prințul iudeilor.
9Iată care este numărul lor: treizeci de vase de aur, o mie de vase de argint, douăzeci și nouă de cuțite,
10treizeci de cupe de aur, patru sute zece cupe de argint șlefuit, o mie de alte obiecte.
11Toate obiectele de aur și de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Șeșbațar le-a adus pe toate acestea atunci când exilații au venit din Babilon la Ierusalim.

Ezra 2

1Aceștia sunt fiii provinciei, care au venit din captivitatea exilului, cei pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, îi dusese în exil în Babilon și care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa.
2Ei au venit cu Zerub-Babel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilșan, Mispar, Bigvai, Rehum și Baana. Iată care este numărul acestor oameni din poporul Israel:
3urmașii lui Paroș – în număr de două mii o sută șaptezeci și doi;
4urmașii lui Șefatia – în număr de trei sute șaptezeci și doi;
5urmașii lui Arah – în număr de șapte sute șaptezeci și cinci;
6urmașii lui Pahat-Moab, dintre urmașii lui Iosua și ai lui Ioab – în număr de două mii opt sute doisprezece;
7urmașii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci și patru;
8urmașii lui Zatu – în număr de nouă sute patruzeci și cinci;
9urmașii lui Zacai – în număr de șapte sute șaizeci;
10urmașii lui Bani – în număr de șase sute patruzeci și doi;
11urmașii lui Bebai – în număr de șase sute douăzeci și trei;
12urmașii lui Azgad – în număr de o mie două sute douăzeci și doi;
13urmașii lui Adonikam – în număr de șase sute șaizeci și șase;
14urmașii lui Bigvai – în număr de două mii cincizeci și șase;
15urmașii lui Adin – în număr de patru sute cincizeci și patru;
16urmașii lui Ater, dintre urmașii lui Ezechia – în număr de nouăzeci și opt;
17urmașii lui Bețai – în număr de trei sute douăzeci și trei;
18urmașii lui Iora – în număr de o sută doisprezece;
19urmașii lui Hașum – în număr de două sute douăzeci și trei;
20urmașii lui Ghibar – în număr de nouăzeci și cinci;
21urmașii lui Betleem – în număr de o sută douăzeci și trei;
22oamenii din Netofa – în număr de cincizeci și șase;
23oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci și opt;
24urmașii lui Azmavet – în număr de patruzeci și doi;
25urmașii lui Chiriat-Iearim, ai lui Chefira și ai lui Beerot – în număr de șapte sute patruzeci și trei;
26urmașii lui Rama și ai lui Gheva – în număr de șase sute douăzeci și unu;
27oamenii din Micmaș – în număr de o sută douăzeci și doi;
28oamenii din Betel și din Ai – în număr de două sute douăzeci și trei;
29urmașii lui Nebo – în număr de cincizeci și doi;
30urmașii lui Magbiș – în număr de o sută cincizeci și șase;
31urmașii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci și patru;
32urmașii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;
33urmașii lui Lod, ai lui Hadid și ai lui Ono – în număr de șapte sute douăzeci și cinci;
34urmașii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci și cinci;
35urmașii lui Senaa – în număr de trei mii șase sute treizeci.
36Preoții, urmași ai lui Iedaia, din familia lui Iosua – în număr de nouă sute șaptezeci și trei;
37urmașii lui Imer – în număr de o mie cincizeci și doi;
38urmașii lui Pașhur – în număr de o mie două sute patruzeci și șapte;
39urmașii lui Harim – în număr de o mie șaptesprezece.
40Leviții, urmași ai lui Iosua și ai lui Kadmiel, dintre urmașii lui Hodavia – în număr de șaptezeci și patru.
41Cântăreții, urmași ai lui Asaf – în număr de o sută douăzeci și opt.
42Urmașii portarilor, urmași ai lui Șalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita și ai lui Șobai – în total, în număr de o sută treizeci și nouă.
43Slujitorii de la Templu, urmași ai lui Țiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,
44ai lui Cheros, ai lui Siaha, ai lui Padon,
45ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Akub,
46ai lui Hagab, ai lui Șalmai, ai lui Hanan,
47ai lui Ghidel, ai lui Gahar, ai lui Reaia,
48ai lui Rețin, ai lui Nekoda, ai lui Gazam,
49ai lui Uza, ai lui Paseah, ai lui Besai,
50ai lui Asna, ai lui Meunim, ai lui Nefusim,
51ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,
52ai lui Bațlut, ai lui Mehida, ai lui Harșa,
53ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,
54ai lui Nețiah și ai lui Hatifa.
55Urmașii slujitorilor lui Solomon, urmași ai lui Sotai, ai lui Hasoferet, ai lui Peruda,
56ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,
57ai lui Șefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Hațebaim și ai lui Ami;
58toți slujitorii de la Templu și slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci și doi.
59Aceștia sunt cei care au venit din Tel-Melah, din Tel-Harșa, din Cherub, din Adon și din Imer și care n-au putut să arate dacă familia părinților lor și neamul lor erau din Israel:
60urmașii lui Delaia, ai lui Tobia și ai lui Nekoda – în număr de șase sute cincizeci și doi.
61Dintre urmașii preoților: urmașii lui Hobaia, ai lui Hakoț și ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soție pe una dintre fetele ghiladitului Barzilai și a primit astfel numele acestuia).
62Ei și-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtați din preoție ca fiind necurați.
63Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte, până când preotul nu va hotărî lucrul acesta în conformitate cu Urim și Tumim.
64În total, erau patruzeci și două de mii trei sute șaizeci de oameni în toată adunarea,
65în afară de slujitorii și slujitoarele lor – în număr de șapte mii trei sute treizeci și șapte – și de cântăreți și cântărețe – în număr de două sute.
66Aveau șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catâri,
67patru sute treizeci și cinci de cămile și șase mii șapte sute douăzeci de măgari.
68Unele căpetenii de familii, la sosirea lor la Casa Domnului din Ierusalim, au adus daruri pentru Casa lui Dumnezeu, ca să fie ridicată pe locul ei de odinioară.
69Au dăruit în vistieria lucrării, după puterile lor, următoarele: șaizeci și unu de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint și o sută de tunici preoțești.
70Așadar, preoții, leviții, unii oameni din popor, cântăreții, portarii și slujitorii de la Templu s-au așezat în cetățile lor; toți cei din Israel erau în cetățile lor.

Ezra 3

1În luna a șaptea, în timp ce fiii lui Israel se aflau deja în cetățile lor, poporul s-a strâns, într-un gând și-un suflet, la Ierusalim.
2Iosua, fiul lui Ioțadak, și frații săi dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și rudele sale au construit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile-de-tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3Deși le era groază de popoarele din țară, au ridicat altarul pe temeliile lui și au adus pe el arderi-de-tot Domnului, arderi-de-tot de dimineață și de seară.
4Apoi au ținut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, și au adus zi de zi arderi-de-tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi.
5După aceea, au adus arderile-de-tot continue și jertfele pentru lunile noi, jertfele pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și jertfele fiecăruia care oferea un dar de bunăvoie Domnului.
6Au început să aducă Domnului arderile-de-tot din prima zi a lunii a șaptea, pe când Templul Domnului nu avea încă temelia așezată.
7Le-au dat argint cioplitorilor în piatră și tâmplarilor, și mâncare, băutură și ulei sidonienilor și tyrienilor, ca să aducă lemn de cedru pe mare, din Liban până la Iafo, în conformitate cu permisiunea pe care le-a dat-o Cirus, împăratul Persiei.
8În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – s-au apucat de lucru și i-au desemnat pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului.
9Iosua împreună cu fiii și cu frații lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmași ai lui Iehuda), precum și fiii lui Henadad împreună cu fiii lor și cu frații lor, leviții, s-au unit cu toții ca să-i supravegheze pe cei ce făceau lucrarea la Casa lui Dumnezeu.
10Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului, preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, erau pregătiți să-L laude pe Domnul cu trâmbițele, iar leviții, fiii lui Asaf, cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel.
11Ei au răspuns, lăudându-L pe Domnul și mulțumindu-I: „Căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui față de Israel“. Și tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându-L pe Domnul pentru faptul că fuseseră așezate temeliile Casei Domnului.
12Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii – bătrâni care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei – plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie.
13Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.