| 1 | Ana s-a rugat, zicând: „Mi se bucură inima în Domnul; puterea îmi este înălțată de Domnul, iar gura mea este larg deschisă împotriva dușmanilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău. |
| 2 | Nimeni nu este sfânt ca Domnul, căci nu este niciun Dumnezeu în afară de Tine, nu este stâncă precum Dumnezeul nostru. |
| 3 | Nu mai vorbiți cu atâta mândrie și să nu mai iasă aroganță din gura voastră, căci Domnul este un Dumnezeu al cunoașterii și Unul Care cântărește faptele. |
| 4 | Arcul celor viteji se înspăimântă, iar celor care se împiedică li se dă putere. |
| 5 | Cei care erau sătui se închiriază pe ei înșiși pentru pâine, iar cei care erau flămânzi nu le mai este foame. Cea care nu putea rămâne însărcinată naște șapte fii, pe când cea care are mulți copii se ofilește. |
| 6 | Domnul dă la moarte și tot El aduce la viață; El coboară în Locuința Morților și tot El ridică. |
| 7 | Domnul duce la sărăcie și tot El îmbogățește; El coboară și tot El înalță. |
| 8 | El îl ridică din praf pe cel sărac, și îl înalță din grămada de cenușă pe cel nevoiaș, ca să-i așeze la un loc cu nobilii și să le dea ca moștenire un tron al gloriei. Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului și pe ei a așezat El lumea. |
| 9 | El păzește pașii credincioșilor Săi, însă ticăloșii vor fi reduși la tăcere în întuneric, pentru că nu prin putere va învinge omul. |
| 10 | Dușmanii Domnului vor fi zdrobiți; El va tuna din ceruri împotriva lor. Domnul va judeca marginile pământului, va da putere împăratului Său și va înălța tăria unsului Său“. |
| 11 | După aceea, Elkana a plecat acasă, la Rama, iar băiatul slujea Domnului în prezența preotului Eli. |
| 12 | Fiii lui Eli erau niște oameni de nimic. Ei nu-L cunoșteau pe Domnul. |
| 13 | Obiceiul preoților față de popor era acesta: în timp ce se fierbea carnea, slujitorul preotului venea la fiecare om care își aducea jertfa și, ținând în mână o furculiță cu trei dinți, |
| 14 | o băga în tigaie, în cratiță, în cazan sau în oală, și tot ceea ce era apucat cu furculița, preotul lua pentru sine. Așa făceau cu toți cei din Israel care veneau acolo, la Șilo. |
| 15 | Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea, slujitorul preotului venea și îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“. |
| 16 | Dacă omul îi răspundea: „Să ardem mai întâi grăsimea, iar, după aceea, vei lua atât cât dorești“, slujitorul îi spunea: „Chiar acum trebuie să dai! Dacă nu, voi lua cu forța!“. |
| 17 | Păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului, pentru că disprețuiau darurile de mâncare ale Domnului. |
| 18 | Samuel însă slujea înaintea Domnului; și copilul acesta avea pe el un efod de in. |
| 19 | Mama sa îi făcea în fiecare an câte o mantie mică, pe care i-o aducea atunci când mergea împreună cu soțul ei să aducă jertfa anuală. |
| 20 | Eli îi binecuvânta pe Elkana și pe soția acestuia, zicând: „Să-ți dea Domnul urmași din femeia aceasta, în schimbul celui pe care ea l-a oferit Domnului“. Apoi ei plecau acasă. |
| 21 | Domnul a cercetat-o pe Ana, iar aceasta a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Cât despre tânărul Samuel, el creștea în prezența Domnului. |
| 22 | Eli era foarte bătrân. El a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel și cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii. |
| 23 | Eli le-a zis: „Pentru ce faceți aceste lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor. |
| 24 | Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud zicându-se despre voi în poporul Domnului. |
| 25 | Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, poate Dumnezeu îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuiește împotriva Domnului, cine va interveni pentru el?“. Dar ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul dorea să-i omoare. |
| 26 | Băiatul Samuel însă continua să crească și era plăcut atât Domnului, cât și oamenilor. |
| 27 | Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Nu M-am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, în Casa lui Faraon? |
| 28 | Nu l-am ales pe el dintre toate semințiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat Eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale fiilor lui Israel? |
| 29 | De ce călcați voi în picioare jertfa și darul Meu de mâncare, pe care am poruncit să fie aduse în Locuința Mea, și cum de i-ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrășându-vă voi înșivă din partea aleasă a fiecărui dar de mâncare adus de poporul Meu, Israel?». |
| 30 | De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta și la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Voi onora doar pe cei care Mă onorează, însă cei care Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți. |
| 31 | Iată că vin zilele când voi reteza puterea ta și puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi niciun bătrân în familia ta. |
| 32 | Vei vedea necazul Locuinței Mele. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi niciodată vreun bătrân. |
| 33 | Doar pe unul dintre ai tăi nu-l voi îndepărta de la altarul Meu, ca să fac să ți se topească ochii și să ți se întristeze sufletul. Toți urmașii familiei tale vor muri în floarea vârstei. |
| 34 | Și acesta va fi pentru tine semnul care va veni asupra celor doi fii ai tăi, asupra lui Hofni și Fineas: amândoi vor muri într-o singură zi. |
| 35 | Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o dinastie trainică, iar el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna. |
| 36 | Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru o bucățică de argint și pentru o fărâmă de pâine și va zice: ‘Pune-mă, te rog, într-una dintre slujbele preoțești, ca să mănânc și eu o bucată de pâine’»“. |
| 1 | Tânărul Samuel slujea Domnului în prezența lui Eli. În zilele acelea, Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese. |
| 2 | Într-o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obișnuit. |
| 3 | Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă, iar Samuel era culcat în Templul Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu. |
| 4 | Domnul l-a chemat pe Samuel, iar acesta a zis: ‒ Iată-mă! |
| 5 | A alergat la Eli și a zis: ‒ Iată-mă, căci m-ai chemat. Eli i-a răspuns: ‒ Nu te-am chemat. Întoarce-te și culcă-te! El s-a dus și s-a culcat. |
| 6 | Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s-a sculat, s-a dus la Eli și a zis: ‒ Iată-mă, căci m-ai chemat. Eli însă i-a răspuns: ‒ Nu te-am chemat, fiule! Întoarce-te și culcă-te! |
| 7 | Samuel nu-L cunoștea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. |
| 8 | Domnul l-a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară. Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli și i-a zis: ‒ Iată-mă, căci m-ai chemat. Atunci Eli a înțeles că Domnul îl cheamă pe tânăr. |
| 9 | Eli i-a zis lui Samuel: ‒ Du-te și culcă-te, iar dacă te va mai chema, să spui: „Vorbește, Doamne, căci slujitorul Tău ascultă!“. Samuel a plecat și s-a culcat la locul lui. |
| 10 | Domnul a venit, S-a înfățișat și l-a chemat ca și în celelalte ocazii: ‒ Samuel! Samuel! Samuel a răspuns: ‒ Vorbește, căci slujitorul Tău ascultă! |
| 11 | Atunci Domnul i-a zis lui Samuel: ‒ Iată, sunt gata să fac în Israel un lucru care va răsuna în urechile oricui îl va auzi. |
| 12 | În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârșit. |
| 13 | I-am spus că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza nelegiuirii de care a avut cunoștință. Căci fiii săi au atras asupra lor blestemul, iar el nu i-a oprit. |
| 14 | De aceea jur familiei lui Eli că nelegiuirea ei nu va fi niciodată ispășită prin jertfă sau prin dar. |
| 15 | Samuel a rămas culcat până dimineața. Apoi a deschis ușile Casei Domnului. El se temea să-i spună lui Eli vedenia, |
| 16 | dar Eli l-a chemat pe Samuel și a zis: ‒ Samuel, fiule! El a răspuns: ‒ Iată-mă! |
| 17 | Eli a zis: ‒ Care este cuvântul pe care ți l-a spus El? Te rog să nu ascunzi nimic de mine. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea dacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ți-a spus. |
| 18 | Samuel i-a istorisit tot și n-a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis: ‒ Acesta este Domnul. El să facă ce consideră că este bine. |
| 19 | Samuel creștea, iar Domnul era cu el, nelăsând să cadă la pământ niciunul dintre cuvintele Lui. |
| 20 | Tot Israelul, de la Dan și până la Beer-Șeba, a recunoscut că Samuel a fost confirmat ca profet al Domnului. |
| 21 | Domnul continua să Se arate în Șilo, descoperindu-i-Se acolo lui Samuel prin Cuvântul Domnului. |
| 1 | Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. Israel a ieșit să lupte împotriva filistenilor, așezându-și tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii și-au așezat tabăra la Afek. |
| 2 | Filistenii s-au aliniat împotriva Israelului și lupta a luat amploare. Israel a fost învins de filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de oameni. |
| 3 | Când poporul s-a întors în tabără, bătrânii lui Israel au zis: „De ce a adus Domnul astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Șilo Chivotul legământului Domnului, ca să meargă cu noi și să ne elibereze din mâna dușmanilor noștri“. |
| 4 | Poporul a trimis la Șilo și au adus de acolo Chivotul legământului Domnului Oștirilor, Care șade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas. |
| 5 | Când a intrat Chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul. |
| 6 | Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“. Când au aflat că sosise Chivotul Domnului în tabără, |
| 7 | filistenii s-au temut, căci ziceau că a venit Dumnezeu în tabără. Ei au zis: „Vai de noi, căci n-a mai fost așa ceva înainte! |
| 8 | Vai de noi! Cine ne va elibera din mâna acestor dumnezei măreți? Aceștia sunt dumnezeii care i-au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deșert. |
| 9 | Fiți tari, filistenilor! Fiți curajoși, ca nu cumva să ajungeți să le slujiți evreilor, așa cum v-au slujit ei vouă. Fiți curajoși și luptați!“. |
| 10 | Astfel, filistenii s-au luptat, iar Israel a fost învins. Fiecare bărbat a fugit acasă. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestrași. |
| 11 | Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit. |
| 12 | În aceeași zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă și a venit la Șilo. Hainele lui erau sfâșiate, iar pe cap avea țărână. |
| 13 | Când a sosit el, Eli ședea pe scaunul său, așteptând lângă drum, căci îi tremura inima din cauza Chivotului lui Dumnezeu. Când bărbatul a intrat în cetate și a dat de veste, întreaga cetate a strigat. |
| 14 | Când a auzit Eli vuietul, a zis: „Ce înseamnă vuietul acesta?“. Bărbatul a venit repede și l-a înștiințat pe Eli. |
| 15 | Eli era în vârstă de nouăzeci și opt de ani. Ochii îi erau țepeni și nu mai putea să vadă. |
| 16 | Bărbatul i-a zis lui Eli: ‒ Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă. Astăzi am fugit de acolo. Eli a întrebat: ‒ Ce s-a întâmplat, fiule? |
| 17 | Cel care aducea veștile a răspuns: ‒ Israel a fugit dinaintea filistenilor și poporul a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat. |
| 18 | Imediat ce a amintit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, și-a rupt gâtul și a murit, pentru că era un om bătrân și greu. Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani. |
| 19 | Nora sa, soția lui Fineas, era însărcinată și urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu și despre moartea socrului și a soțului ei, s-a încovoiat și a născut pentru că o apucaseră durerile nașterii. |
| 20 | În timp ce era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i-au spus: „Nu te teme, căci ai născut un fiu“. Însă ea n-a răspuns și a ignorat aceste cuvinte. |
| 21 | L-a numit pe copil I-Kabod, zicând: „S-a dus gloria din Israel“ – spunea acest lucru din cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu și din cauza socrului și a soțului ei. |
| 22 | Ea a zis: „S-a dus gloria din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat“. |
