1 | În zilele acelea, când numărul ucenicilor se înmulțea, a existat o nemulțumire a evreilor care vorbeau grecește împotriva celorlalți evrei, pentru că văduvele lor erau neglijate în ce privește împărțirea zilnică a hranei. |
2 | Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese! |
3 | Prin urmare, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați care au o bună mărturie, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i punem responsabili cu împlinirea acestei nevoi; |
4 | iar noi vom continua să dăm atenție rugăciunii și lucrării de proclamare a Cuvântului“. |
5 | Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulțimi, așa că l-au ales pe Ștefan, un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas și pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia. |
6 | I-au adus înaintea apostolilor, iar aceștia, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei. |
7 | Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu înainta, numărul ucenicilor se înmulțea foarte mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți ascultau de mesajul credinței. |
8 | Ștefan, plin de har și de putere, făcea mari minuni și semne în popor. |
9 | Unii din sinagoga numită „A oamenilor liberi“ – a celor din Cirena, a celor din Alexandria și a celor din Cilicia și din Asia – s-au ridicat și au început o dispută cu Ștefan. |
10 | Dar nu puteau să se împotrivească înțelepciunii și Duhului prin care vorbea el. |
11 | Atunci au instigat niște bărbați care să spună: „Noi l-am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu!“. |
12 | Au stârnit poporul, pe bătrâni și pe cărturari, s-au repezit asupra lui, l-au înșfăcat și l-au dus înaintea Sinedriului. |
13 | Apoi au adus în față niște martori mincinoși, care au zis: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte împotriva acestui Lăcaș sfânt și împotriva Legii! |
14 | Căci l-am auzit spunând că Acest nazarinean, Isus, va distruge locul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a încredințat Moise!“. |
15 | Toți cei ce ședeau în Sinedriu s-au uitat la Ștefan și au văzut că fața lui arăta ca fața unui înger. |
1 | Marele preot l-a întrebat: ‒ Așa stau lucrurile? |
2 | El a răspuns: ‒ Frați și părinți, ascultați! Dumnezeul gloriei i S-a arătat tatălui nostru Avraam în timp ce era în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran, |
3 | și i-a zis: „Ieși din țara ta și dintre rudeniile tale și vino în țara pe care ți-o voi arăta!“ . |
4 | Atunci el a ieșit din țara caldeenilor și a locuit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a mutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum, |
5 | dar nu i-a dat în ea nicio moștenire, nici măcar o palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da ca proprietate lui și urmașilor lui, cu toate că nu avea niciun copil. |
6 | Dumnezeu i-a spus că urmașii lui vor fi străini într-o țară străină, iar oamenii acelei țări îi vor subjuga și îi vor oprima timp de patru sute de ani. |
7 | „Dar pe națiunea căreia îi vor sluji ei ca sclavi, o voi judeca Eu, a zis Dumnezeu, iar după aceea vor ieși de acolo și Îmi vor sluji Mie în locul acesta“ . |
8 | Apoi i-a dat legământul circumciziei. Astfel, când i s-a născut Isaac, Avraam l-a circumcis în ziua a opta; apoi Isaac l-a circumcis pe Iacov, și Iacov pe cei doisprezece patriarhi. |
9 | Patriarhii, fiind invidioși pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el |
10 | și l-a scăpat din toate necazurile lui. El i-a dat har și înțelepciune în prezența lui Faraon, regele Egiptului, care l-a pus conducător peste Egipt și peste toată casa lui. |
11 | A venit o foamete în întregul Egipt și în Canaan. Necazul era mare și strămoșii noștri nu găseau de mâncare. |
12 | Iacov a auzit că în Egipt era grâu, așa că i-a trimis acolo pe strămoșii noștri pentru prima oară. |
13 | Când s-au dus a doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraților săi, iar Faraon a aflat despre neamul lui Iosif. |
14 | Apoi Iosif a trimis să fie chemat tatăl său Iacov, precum și întreaga familie, în număr de șaptezeci și cinci de suflete. |
15 | Și, astfel, Iacov s-a dus în Egipt, unde atât el, cât și strămoșii noștri au murit. |
16 | Au fost mutați în Șechem și puși în mormântul pe care Avraam îl cumpărase cu argint de la fiii lui Hamor, în Șechem. |
17 | Cu cât se apropia vremea împlinirii promisiunii pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam, poporul creștea și se înmulțea tot mai mult în Egipt, |
18 | până când peste Egipt s-a ridicat un alt „rege, care nu-l cunoscuse pe Iosif“ . |
19 | Acesta ne-a exploatat cu viclenie poporul și i-a chinuit pe strămoșii noștri, forțându-i să-și abandoneze copilașii, ca să nu mai trăiască. |
20 | În vremea aceea s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui său, |
21 | iar când a fost așezat la vedere, pe malul râului, l-a luat fata lui Faraon și l-a crescut ca pe propriul ei fiu. |
22 | Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și fapte. |
23 | Pe vremea când avea în jur de patruzeci de ani, i-a venit în inimă dorința să-i viziteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. |
24 | A văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate și i-a luat apărarea. El l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean. |
25 | Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da eliberarea prin mâna lui, însă ei n-au înțeles. |
26 | În ziua următoare, i-a văzut pe doi bătându-se și i-a îndemnat la pace, zicând: „Oamenilor, voi sunteți frați. De ce vă faceți rău unul altuia?“. |
27 | Dar cel ce-i făcea rău semenului său l-a împins și i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi? |
28 | Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l-ai ucis ieri pe egiptean?“ . |
29 | Când a auzit aceasta, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Midian, unde i s-au născut doi fii. |
30 | După ce au trecut patruzeci de ani, i s-a arătat un Înger în deșertul muntelui Sinai, într-o flacără de foc care ieșea dintr-un rug. |
31 | Când a văzut rugul, Moise a rămas uimit de priveliștea aceea și, în timp ce se apropia ca să se uite cu atenție, glasul Domnului i-a vorbit astfel: |
32 | „Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!“ . Moise tremura și nu îndrăznea să se uite. |
33 | Domnul i-a zis: „Dă-ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt! |
34 | Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i-am auzit geamătul, așa că M-am coborât să-l eliberez. Acum, vino, căci te voi trimite în Egipt!“ . |
35 | Pe acest Moise – de care ei se lepădaseră, zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?“ – Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator, cu ajutorul Îngerului care i S-a arătat în rug. |
36 | El i-a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în deșert, timp de patruzeci de ani. |
37 | El este același Moise care le-a spus fiilor lui Israel: „Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie“ . |
38 | El este acela care a fost în adunarea poporului, în deșert, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu strămoșii noștri. Și el este cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. |
39 | Strămoșii noștri însă n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt. |
40 | Ei i-au spus lui Aaron: „Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului“ . |
41 | Și în zilele acelea și-au făcut un vițel, au adus jertfă acelui idol și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. |
42 | Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a lăsat în voia lor, ca să slujească armatei cerului, așa cum este scris în Cartea profeților: „Mi-ați adus voi jertfe și ofrande timp de patruzeci de ani în deșert, Casă a lui Israel? |
43 | Ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Refan, chipurile pe care vi le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Babilon!“ . |
44 | Cortul Mărturiei era cu strămoșii noștri în deșert, așa cum dăduse îndrumări Cel Care i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse. |
45 | Strămoșii noștri l-au adus, la rândul lor, împreună cu Iosua, când au luat în stăpânire teritoriul națiunilor pe care le-a alungat Dumnezeu dinaintea strămoșilor noștri. Și a rămas acolo până pe vremea lui David, |
46 | care a găsit har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o Locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. |
47 | Solomon însă a fost acela care I-a construit o Casă. |
48 | Dar Cel Preaînalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mâini omenești, așa cum zice profetul: |
49 | „Cerul este tronul Meu, iar pământul este scăunașul picioarelor Mele! Ce fel de casă Mi-ați putea construi voi Mie? zice Domnul. Sau unde va fi locul Meu de odihnă? |
50 | Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?“ . |
51 | Oameni încăpățânați, cu inimile și urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Așa cum au făcut strămoșii voștri, așa faceți și voi! |
52 | Pe care dintre profeți nu l-au persecutat strămoșii voștri? Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, ai Cărui trădători și ucigași ați devenit voi acum, |
53 | voi, care ați primit Legea prin îndrumările îngerilor, dar n-ați păzit-o! |
54 | Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. |
55 | El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu |
56 | și a zis: ‒ Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu! |
57 | Atunci ei au strigat cu glas tare, și-au astupat urechile și s-au repezit, într-un gând și-un suflet, asupra lui. |
58 | L-au scos afară din cetate și l-au lovit cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. |
59 | Și-l loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“. |
60 | Apoi s-a pus în genunchi și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le lua în seamă păcatul acesta!“. Și zicând aceasta, a murit. |