21 | Atunci Petru s-a apropiat și L-a întrebat: ‒ Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori? |
22 | Isus i-a zis: ‒ Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. |
23 | De aceea Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să-și încheie socotelile cu sclavii săi. |
24 | Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanți. |
25 | Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. |
26 | Atunci sclavul, aruncându-se la pământ, i s-a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!“. |
27 | Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria. |
28 | După ce a ieșit, sclavul acela l-a găsit pe unul dintre confrații lui care-i datora o sută de denari. El l-a înșfăcat și-l strângea de gât, zicând: „Plătește ce-mi datorezi!“. |
29 | Atunci confratele său, aruncându-se la pământ, l-a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti“. |
30 | Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria. |
31 | Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase. |
32 | Atunci stăpânul lui l-a chemat la el și i-a zis: „Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! |
33 | Nu trebuia oare să ai și tu milă de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“. |
34 | Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria. |
35 | Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu-l iartă din inimă pe fratele său. |